Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Reducerea TVA la 9% pentru pâine, un semnal că România are drept prioritate agricultura"

Dezbaterea iscată în jurul ideii dacă să reducem sau nu TVA-ul la pâine la 9% începând cu 1 iulie trebuie să conţină două elemente de analiză semnificative. Pe de o parte, impactul bugetar pe care îl va avea această măsură în primă instanţă, dar şi pe termen mediu şi lung. Pe de altă parte, în ce măsură o asemenea decizie poate genera un model economic care poate fi folosit pentru stimularea altor ramuri ale economiei naţionale.

În ceea ce priveşte impactul asupra veniturilor încasate de Ministerul de Finanţe, există două presupoziţii diferite: 1. Cea a Fondului Monetar Internaţional, care sugerează că baza de impozitare nu se va lărgi suficient pentru a acoperi minusul de încasări ca rezultat al unui TVA mai mic. Practic, pentru a se încasa aceleaşi resurse, având în vedere reducerea cu 15% a TVA, ar trebui ca vânzările fiscalizate să crească cu 166%, ceea ce, din perspectiva limitării în timp a programului-pilot poate fi greu de crezut. 2. Cea a producătorilor şi a unei bune părţi a decidenţilor politici, care sugerează că, pe termen lung, pot să se obţină mai multe venituri la buget, prin simplul fapt vor fi mai mulţi producători care să plătească taxe şi impozite la stat. Această a doua variantă se bazează în bună măsură pe faptul că pâinea şi produsele cerealiere sunt în foarte bună măsură nefiscalizate.

Impactul bugetar maximal al unei asemenea măsuri pentru şase luni este de 200 de milioane de lei. Practic, dacă nu se iese din zona economiei gri, statul pierde aproape 50 de milioane de euro. În condiţiile acestea, consider că riscul merită asumat. Din două motive: suma nu este într-atât de mare încât să nu poată fi suplinită de la bugetul de stat şi implementarea proiectului-pilot poate arăta în ce măsură reducerea TVA-ului pentru toate alimentele de bază poate fi aplicată. Vom vedea în momentul respectiv care este capacitatea Finanţelor de a colecta TVA-ul, dar şi disponibilitatea celor care operează pe piaţa produselor de panificaţie de a merge în zona fiscalizată a economiei.

Dacă la asta adăugăm şi perspectiva politică, USL promiţând în campania electorală că va lua această decizie, avem o imagine clară că acest demers trebuie făcut. Riscul poate fi acoperit de eventualul profit sau de scăderea preţului la pâine, care se doreşte a fi un efect clar.

Dincolo de aspecte strict financiare ale acestei măsuri, trebuie să vorbim şi despre capacitatea statului de a stimula ramurile economice cu potenţial. Când analizăm efectele acestui program-pilot nu trebuie să ne gândim numai la încasările bugetare obţinute în această perioadă. Trebuie să avem în vedere şi posibila creştere a investiţiilor în agricultură şi dezvoltarea pe termen lung a acestui sector economic. Există un studiu publicat care arată că putem ajunge cu agricultura la un nivel de 25 de miliarde de euro anual (peste 20% din PIB) faţă de cele 8 miliarde din acest moment. Dacă statul dă un semnal prin această măsură care este primit ca atare şi de investitori, atunci efectele pozitive pot fi semnificativ mai importante decât cele 200 de milioane de lei ca impact bugetar al reducerii TVA la produse de panificaţie.

Trebuie să renunţăm să privim economia naţională ca un contabil şi să avem o raportare strategică. Asta înseamnă să ne concentrăm pe zone care ne pot fi favorabile şi care pot progresa semnificativ. Dintr-o asemenea perspectivă, semnalele fiscale funcţionează ca elemente de comunicare semnificative pentru posibilii investitori.

Concluzia mea este simplă: trebuie să reducem TVA-ul la pâine chiar dacă am putea pierde 200 de milioane de lei, pentru a genera un interes din partea investitorilor şi a le transmite acestora un semnal clar că România mizează pe agricultură şi toţi cei care se vor implica în acest sector economic vor primi stimulente din partea statului