Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Trebuie să ne evaluăm foarte atent opţiunile şi să generăm elemente de atenuare, în perspectiva ameninţării unei crize alimentare!"

Au fost lansate tot felul de zvonuri, în ultimul timp, la nivel mondial, din cele mai diverse colţuri ale lumii, privind o potenţială viitoare criză alimentară. Mai în glumă, mai în serios, să nu uităm că, în ultimul secol, s-a vorbit la fel de asiduu şi despre un potenţial pericol privind iminentul sfârşit al lumii, care, din fericire, a rămas un simplu subiect de şuetă, deşi această temă a avut şi încă are răspândire globală, la fel şi temerile pe care le-a suscitat succesiv, timp de mai multe generaţii.

Perspectivele privind această inevitabilă criză de resurse de hrană sunt destul de sumbre din cauza unor aspecte cuantificabile, precum schimbările climatice, din pricina lipsei unui control real privind pandemia, dar şi din cauza unei posibile crize energetice care a contribuit la creşterea tuturor preţurilor finale pentru orice produs sau serviciu. Indiferent de gradul de materializare a acestor presupuneri şi în ciuda recoltelor bune pe care România le-a înregistrat în ultimii ani, trebuie să avem în vedere că o astfel de eventualitate tot ar lovi şi în ţara noastră din cauza unor constrângeri alimentare externe.

Ca să esenţializez, asta se poate întâmpla facil pentru că trăim într-adevăr într-un "stat global", după cum aprecia sociologul şi filosoful canadian, Marshall McLuhan, încă de pe la mijlocul anilor 1950. Şi mă refer nu doar la relaţiile comerciale dintre state, ci şi la interdependenţa politicilor protecţioniste pe care fiecare naţiune le-ar lua într-o variantă tragică a unei crize alimentare reale tocmai ca să-şi pună cât mai bine populaţiile la adăpost de înfometare.

Dar, dincolo de teorii, consider că este cel mai indicat să avem şi noi un răspuns a priori pentru un astfel de scenariu. Consider că este necesar să avem reacţii pregătite din timp mai ales pentru că debutul pandemiei a blocat schimburile de mărfuri dintre state, iar acest aspect ne-a luat pe toţi prin surprindere şi a generat anumite lipsuri, fie de ordin general, fie personal. Toate aceste frustrări s-au conjugat, din păcate, cu cele sanitare sau umanitare, accentuând şi mai mult aprehensiunea generală, un efect pervers şi invers care combate latent orice formă de calmare a spiritelor.

Aşadar, apreciez ca fiind imperios necesar să ne pregătim cu mare atenţie paşii pentru orizontul următorilor ani. Este foarte probabil ca România să nu se confrunte în 2022 cu o criză alimentară, având în vedere nivelul recoltelor, dar, în perspectiva împuţinării resurselor de hrană şi a creşterilor de preţuri mondiale, această materie primă suficientă pe care o avem, în mod curent la dispoziţie, pentru a acoperi necesarul intern de consum trebuie să o gestionăm cu mai multă chibzuinţă.

Indicatorul Food Price (FAO) privind preţul alimentelor a fost, în octombrie 2021, cu peste 31% mai mare faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Suplimentar, anul acesta s-a accentuat deficitul pieţei globale de cereale, în particular pentru grâu, iar această tendinţă va continua să fie influenţată de factorii de mediu şi climă atât la nivel general extern, cât şi zonal. Iar când menţionez determinantele geografice, mă văd obligat să mă refer şi la migraţia în masă. Nu vă gândiţi că aş marşa vreodată pe ideologia planului Kalergi, dar trebuie să vă amintesc de zonele sărace din Asia, unde ponderea celor ce nu-şi asigură traiul zilnic este de 60%, reprezentând 15% din populaţia de la nivel global care nu-şi poate asigura necesarul pentru subzistenţa cotidiană.

Trebuie să luăm în considerare că într-un registru complementar, dar diferit, se remarcă şi evoluţia preţurilor interne la inputuri, iar acest aspect transmite clar că în România se înregistrează o creştere graduală a preţurilor, deci o anumită scădere a accesibilităţii la produse pentru populaţie. Din analizele efectuate de mai mulţi fermieri rezultă că, până la 1 noiembrie 2021, preţurile îngrăşămintelor au crescut cu 115% - 125% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cele ale produselor pentru protecţia culturilor între 15%-18%, iar seminţele s-au scumpit cu 3% - 5% faţă de perioada similară din 2020.

Drept soluţie pentru diminuarea considerabilă a acestui impact generat de creşterile costurilor inputurilor este ajustarea tehnică şi tehnologică astfel încât distribuţia lor la nivel de hectar să fie efectuată fără a genera risipă şi exces. De asemenea, dacă preţurile la materiile prime se vor menţine ridicate în contextul mecanismelor de piaţă şi autoreglare, profitul generat pe un hectar poate asimila costurile. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca Guvernul să accepte acordarea unei subvenţii temporare pentru îngrăşămintele chimice utilizate în agricultură, mai ales că mai multe directive europene acordă statelor membre dreptul provizoriu pentru protejarea intereselor esenţiale ale ţărilor lor.

Aşadar, soluţii avem la îndemână ca să ne bucurăm şi pe viitor de recolte cât mai bogate, în ciuda transformărilor climatice şi a altor factori exogeni, dar cu caracter disturbant pentru procesele agricole, mai rămâne doar să le punem în aplicare şi să confirmăm că preocupările noastre sunt reale şi depăşesc cu adevărat hârtia pe care au fost transpuse.