Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Bălăeţ – Grupul parlamentar al PRM.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Doamnă preşedinte a acestei şedinţe,

Domnilor deputaţi din partea stângă a sălii,

Domnilor "pereţi" din partea dreaptă a sălii,

Noi ne-am adunat aici să spunem câteva adevăruri celor care sunt la Putere. Se vede că dumnealor au lăsat pereţii să ne asculte şi nu se prezintă la acest dialog politic cum s-ar cuveni. Le putem spune adevărul în faţă. sperăm să-l audă.

Au stârnit vii reacţii în presă declaraţiile din ultimul timp ale preşedintelui Emil Constantinescu cu privire la lumea noastră politică.

Aflându-se vinerea trecută, 5 martie, la Universitatea din Bucureşti, împreună cu omologul său polonez Alexander Kwasniewski, domnul nostru preşedinte a ţinut să precizeze că "lumea politică" în care trăim noi aici "este murdară şi mizerabilă".

Ne amintim că aproape cu un an de zile în urmă, într-un context asemănător, adică aflându-se împreună cu personalităţi străine, domnul preşedinte Emil Constantinescu declara că îi "este scârbă" de ceea ce se petrece în ţară pe aceeaşi linie, adică politică. Este motivul pentru care ziarul Adevărul titrează pe prima pagină: "Preşedintele Emil Constantinescu are din nou greţuri" (6 martie), iar Cotidianul: "Emil Constantinescu ne-a demonstrat prin exemplul său că lumea politică este murdară şi mizerabilă" (editorialul din 8 martie 1999).

Deducţia pe care o face strălucitul ziarist Ion Cristoiu este evidentă. Situându-se în fruntea statului român, înseamnă că preşedintele se află implicit în fruntea lumii sale politice, cu alte cuvinte murdăria şi mizerabilitatea acestei lumi politice o întruchipează, la modul cel mai înalt, însuşi preşedintele ţării. Acest adevăr cât se poate de clar şi de logic, revistele noastre, ale Partidului România Mare, îl susţin prin dovezi implicite de mai multă vreme.

"Gura păcătosului adevăr grăieşte", spune un vechi proverb. Ne-ar părea deosebit de bine dacă domnul Emil Constantinescu, în clipele sale de meditaţie şi mărturisire (măcar în faţa călugărului Vasile!) ar fi ajuns la acest adevăr. Concluzia firească ar fi fost curăţirea, în primul rând personală, penitenţa, adică demisia. Aceasta, în cazul în care preşedintele nostru ar fi fost cinstit cu sine. Prin exemplul personal, toţi ceilalţi reprezentanţi ai lumii politice de la Putere, "murdare şi mizerabile", cum o califică însuşi preşedintele, şi-ar da şi ea demisia şi am ajunge în mod firesc la alegeri anticipate, ceea ce noi, Partidul România Mare, susţinem de mai multă vreme. Numai astfel lumea noastră politică, murdară şi mizerabilă, s-ar putea curăţi în mod paşnic de păcatele ei în faţa poporului şi a lui Dumnezeu.

Dar credeţi că este în stare de un asemenea gest creştin şi sublim preşedintele Emil Constantinescu? Nu, nicidecum. Dimpotrivă, el caută să se ascundă, prin cele afirmate mai sus, de răspunderea pentru situaţia de criză profundă în care a adus societatea românească. Iată ce afirmă dumnealui în continuare: "Clasa politică pe care toată lumea o rejectează acum este ceea ce putea să dea România în momentul de faţă". Aici se ascund cel puţin două făţărnicii legate între ele printr-o exprimare nedemnă pentru preşedintele ţării.

Este obligatoriu să admitem că un pamfletar recunoscut cum este scriitorul Corneliu Vadim Tudor, în acelaşi timp şi senator, poate să se exprime într-un limbaj mai decoltat, dar, ca preşedinte al ţării, să spui că întreaga clasă politică este o vomă "pe care toată lumea o rejectează acum" este de-a dreptul jignitor şi păgubitor totodată.

Astfel vrei să faci pace socială, cum îţi este menirea, domnule preşedinte? Asmuţind populaţia împotriva aşa-zisei clase politice? Păi nu faci parte din ea? Se vede că nu, că te detaşezi, deşi stai în fruntea ei în mod efectiv!

Aceasta este marea făţărnicie difuzată pe toate canalele de televiziune, prin radio şi presă, şi care stă la baza unei diversiuni dintre cele mai stupide şi periculoase, cultivând neîncrederea poporului în aleşii săi, în oamenii politici care îl reprezintă.

Să notăm deci că în fruntea campaniei de denigrare a Parlamentului, care se desfăşoară astăzi cu atâta aplomb, se află chiar preşedintele ţării. Tristă situaţie, cu adevărat potrivnică democraţiei.

Dacă observăm că în acelaşi context, în continuare domnul Emil Constantinescu elogiază "eficienţa" unei "puteri monocolore", înţelegem că nu simpla dorinţă de popularitate a dumnealui îl determină să spună ceea ce spune, ci dorinţe mai adânci care ar putea duce la o dictatura personală, mai "eficientă", după opinia domniei sale.

Cea de-a doua făţărnicie a domnului Emil Constantinescu stă în partea a doua a cogitaţiei sale citate mai sus, şi anume că "România în momentul de faţă nu putea să dea decât clasa politică pe care o are". Va să zică, tot poporul român este de vină pentru criza economică, politică, morală în care ne aflăm.

Nu mai avem ce spune. De peste doi ani de zile de promisiuni deşarte, preşedintele României, cum se vede, se ascunde sub perdelele de vorbe ale propriei sale lipse de răspundere.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi eu mulţumesc, domnule deputat.