Parliamentary debates

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregăteşte domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sub aripa îngerului venind pe cerul strălucitor, înfăţişat păstorilor pentru vestea cea minunată, la fereşti cu flori domneşti, am întâmpinat şi am petrecut, un întreg popor românesc, marele praznic al creştinătăţii – naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Lumina Bethleemului sufletelor, ca de fiecare dată, la sfârşit de decembrie, ne-a adus vestea bucuriei mari a celui care, cum din bătrâni se povesteşte, "niciodată n-a lipsit".

Peste trei zile şi trei nopţi, între hotarele româneşti ale bimilenarei existenţe, vom întoarce ultima filă din calendarul anului 1999 şi vom păşi pragul celui cu numărul 2000. Dacă într-adevăr dorim triumful adevărului privind în urmă pentru a avea curajul necesar să păşim înainte, pe răbojul împlinirii vremii unui an, cu gândul dus la sfârşitul viitor de secol şi de mileniu, vom vedea poate mai mult ca oricând omenirea aşezată prin versetul lui Isaia "în latura şi umbra morţii".

Printre noi s-au aflat şi Toma necredinciosul şi Iuda Iscarioteanul şi mitul lui Sisif şi lăcomia şi ura şi înstrăinarea şi robia păcatului şi patimile lumeşti şi violenţa şi crima şi dezbinarea românilor. Ochiul trist al ţării a plâns şi din vina noastră care uneori am pus biliardul politic mai presus de interesele ţării. Prinşi în gâlceava neînţeleaptă cu lumea, s-a uitat de multe ori de sufletul pârjolit al confraţilor de suferinţă şi răbdare şi ne-am trezit unii nici mai frumoşi, nici mai înţelepţi, nici mai bogaţi. Sub semnul timpului, ne dorim o lume înnoită şi transfigurată de redescoperirea virtuţilor neamului, de dragostea faţă de glia străbună, de valorile moralei creştine şi tradiţionale.

Printre copacii înfloriţi de albul zăpezilor, acolo în râvnita nirvană românească, cu tremur de brazi înalţi, sub pleoapa văzduhului, în dangăt de clopot şi în urările colindătorilor, din Bucovina până în Banat, din Dobrogea până în Maramureş, în realitatea ieşirii ţării la liman, uniţi în credinţă şi în nădejde, cu inimile credincioase să aşezăm smerenia, soarele speranţei, demnitatea şi libertatea umană, gândul cel bun spre binele ţării, una înainte de toate, pe care niciodată n-o dorim s-o vedem sub forma unei lacrimi.

Fie ca aici, la poarta de răsărit, anul care vine să fie bogat în bucurii şi în satisfacţii, să fie pe pământ pace, între oameni bunăvoire, să ne îndreptăm gândul la cei mai trişti ca noi, la bolnavi, la copiii străzii, la cei în suferinţă, lipsiţi de nădejde şi de căldură sufletească. Şi "sănătate, că-i mai bună decât toate", spune românul. "Cele rele să se spele, cele bune să se adune", sub tradiţionala urare strămoşească, inspirat îmbunătăţită la cifra atât de rotundă de un coleg gazetar: "De 2000 de ori "La mulţi ani!"

Vă mulţumesc.