Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PD, dar nu sunt colegii în sală...

Grupul parlamentar al PRM? Domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România anului premergător integrării"

anul 2006 a adus destule surprize: Începând de la rotunjirea conturilor primilor doi oameni din ţară şi punerea la zid a foştilor demnitari, totul arată că încet această ţară nu se îndreaptă spre progres şi civilizaţie, ci mai degrabă spre mocirlă şi degringoladă. Mulţi români au ajuns la trista concluzie că fie trebuie să ajungi preşedinte, fie trebuie să ajungi prim-ministru pentru a reuşi să obţii averi imense dintr-un salariu de bugetar sau dintr-o acţiune la o societate comercială. În condiţiile în care marea majoritate a românilor, care mai sunt în ţară, se zbate într-o crâncenă sărăcie este strigător la cer să apari pe micile ecrane şi cu un zâmbet sfidător să declari că ai ştiut cum să te chiverniseşti sau cum să investeşti. Întrebarea pe care şi-o pune marea majoritate a populaţiei acestei ţări este dacă ar fi fost atât de prolific din punct de vedere economic şi financiar dacă ar fi avut statutul cetăţeanului obişnuit. Remarc, în ultimul timp, accentuarea până la paroxism a urii umane vizavi de persoane care sunt la acest moment în partide diferite. Cel mai evident caz este reprezentat de paranoia domnului Nicolăescu faţă de persoana domnului Oprescu.

Nu înţelegem în acest moment că în fond şi la urma urmei suntem toţi români, că putem avea opinii diferite, că putem face parte din partide diferite, şi, indiferent ce resentimente avem unii faţă de alţii, nu poate fi un factor de progres şi nu poate sta la baza discursurilor interumane într-un domeniu vital din România, sănătatea.

Indiferent de preferinţele politice din ce în ce mai mulţi români au ajuns la concluzia tristă, desigur, că pentru a-şi satisface amorul propriu, adică pentru a fi deplin mulţumit din punct de vedere al funcţiei deţinute, domnul ministru al sănătăţii este în stare să cadă în ridicol, dar să demonstreze că toată lumea din domeniul sanitar depinde de simpatiile sau antipatiile sale.

Nu ţin partea nici unuia dintre cei angajaţi în acest război ostil şi de măcinarea nervilor, dar toţi au ajuns la trista concluzie că în loc să ne unim în acest an premergător aderării la Uniunea Europeană, facem tot posibilul să demonstrăm cât suntem de dezbinaţi. Iar dezbinarea aceasta continuă sub diferite forme. La cel puţin patru ani vânătoarea de vrăjitoare faţă de foştii guvernanţi este în toi. Ziarele şi televiziunile urlă până la paroxism. Politicienii se arată între ei cu degetul şi demonstrează cât sunt de curaţi unii, şi cât de pătaţi ceilalţi, dar realitatea este foarte tristă: corupţia există cu prisosinţă.

Sunt învinovăţiţi acarii Păun, în timp ce marii corupţi râd în barbă şi sunt mulţumiţi de prostia şi incultura semenilor lor. cei mulţi devin pe zi ce trece din ce în ce mai săraci, în timp ce cei bogaţi, puţini la număr, fie se scuipă în public, dar îşi dau mâna pentru continuarea afacerilor, fie îşi văd liniştiţi de problemele lor.

Concluzia este tristă, că pe zi ce trece, clasa politică devine din ce în ce mai hulită de marea majoritate a cetăţenilor acestei ţări. Ceea ce a fost la câştigarea alegerilor un tabu, adică racolarea de primari, consilieri, parlamentari şi membri de la alte partide, a devenit o practică curentă în aceste zile în Alianţa D.A.. astfel, pentru a reuşi să obţină ceva bani pentru dezvoltarea localităţilor lor, primarii Opoziţiei au trecut la actuala guvernare.

Ca o ironie a sorţii, ceea ce au incriminat în trecuta legislatură au ajuns să practice în aceste zile. Nu cred că vina este în totalitate a traseiştilor politici, ci mai degrabă a doctrinelor şi platformelor false ale partidelor politice aflate la guvernare. Trist este că oamenii care au sperat în promisiuni electorale portocalii ajung acum să constate că nu sunt deloc diferenţe între cei care au fost şi cei care sunt. Bâlciul deşertăciunilor funcţionează din plin. Poate că aşa domnul preşedinte va avea numai un partid al lui: ca o jucărie pe care a obţinut-o după ani mulţi în care şi-a dorit-o. Dar cât de repede această jucărie s-ar putea să nu mai fie pe placul primului om din ţară? Ce se va întâmpla cu ea? Simplu, va fi dinamitată printr-un spech incendiar al domnului Băsescu, care va demonstra celor care îl vor mai crede, câţi orare? că toţi sunt negri, iar el este singurul imaculat. Partea proastă este că după un an de guvernare românii au ajuns la concluzia că în afară de lacrimi de crocodil, declaraţii fulminante, nimic nu s-a schimbat. Nici în bine, nici în rău. Românii s-au resemnat şi după ce şi-au dat seama că Alianţa D.A. nu a urmărit şi nu urmăreşte decât ciolanul.

De aceea au preferat calea exilului. Fie Italia sau Spania, Israel, America, Canada etc. Întrebarea este dacă vreunul din guvernele care au fost şi care vor veni la putere vor realiza care sunt priorităţile acestei ţări şi dacă au luat sau vor lua toate măsurile pentru a îndeplini cerinţele celor care au votat. după cum decurg însă lucrurile, se pare că priorităţile sunt şi vor fi cu totul altele decât cele ale românilor. Poate Uniunea Europeană va mai repara ceva.

Dar în aceste momente, nu suntem pe listele ei de prioritate.

Vă mulţumesc.