Parliamentary debates

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Alexandru Mocanu.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Lăsaţi Registrul Comerţului la Ministerul Justiţiei!"

În calitate de primă cameră sesizată, Senatul României a adoptat, cu majoritate de voturi, o propunere legislativă privind Legea camerelor de comerţ şi industrie din România, având ca iniţiatori pe domnii Viorel Arion, senator, şi Ovidiu Silaghi, deputat, ambii aparţinând Partidului Naţional Liberal.

Recent, această iniţiativă a fost adoptată, cu modificări, şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi de Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, cu voturile unei majorităţi cel puţin ciudate, dacă nu chiar suspecte, şi anume, colegi din P.N.L, P.S.D., P.R.M., în ciuda punctului de vedere al doamnei ministru Monica Macovei, ministrul justiţiei.

În cuprinsul acestei iniţiative, - altfel lăudabile -, au fost strecurate câteva articole prin care se urmăreşte trecerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (reamintesc, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii) de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ şi Industrie a României, respectiv a Oficiilor judeţene ale Registrului Comerţului de la tribunale la Camerele teritoriale.

După cum am spus şi în alte ocazii, încercarea de a readuce Registrul Comerţului în curtea Camerei de Comerţ si Industrie nu se întemeiază, din păcate, pe nici un argument de natură constituţională, economico-financiară, fiscală, socială, judiciară, administrativă, metodologică, ori orice alt argument legitim şi de interes public. Dimpotrivă, în opinia mea, iniţiativa este nu numai neconstituţională, dar este şi profund imorală. Aşa cum am spus, ea vine din partea a doi parlamentari, foşti conducători ai unor camere de comerţ judeţene, astăzi doar preşedinţi onorifici ai acestora, şi care, probabil, se gândesc la propriul viitor. Când fac această afirmaţie, mă întemeiez pe următoarele: până în anul 2002 inclusiv, când Oficiul Naţional al Registrului Comerţului era administrat de camerele de comerţ, marea majoritate a acestor camere judeţene şi-au încheiat exerciţiile financiare cu pierderi, excepţie făcând două-trei camere judeţene.

Începând cu anul 2003, când Oficiul Registrului Comerţului a trecut la Ministerul Justiţiei, acesta a avut excedente bugetare anuale, astfel: în anul 2003 - 1,4 milioane de euro; în anul 2004 - 6,2 milioane de euro; în 2005, peste 8 milioane de euro - şi aceasta în condiţiile în care, din surse proprii, în toată această perioadă, Oficiul Registrului Comerţului, fiind lăsat fără sedii şi fără dotări, infrastructură, a trebuit să investească şi a investit 10,4 milioane de euro.

Acesta, stimaţi colegi, este adevăratul motiv pentru care se doreşte trecerea Oficiului Registrului Comerţului la Camerele de Comerţ, pentru ca şi excedentele bugetare pe care le-am menţionat să treacă şi ele, de la bugetul de stat în bugetele unor societăţi de drept privat.

Personal, sper că, până la urmă, interesul public va prima, şi Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, nu va accepta ca o structură privată, cum este cea a camerelor de comerţ, care nu a făcut până acum dovada unui management performant, să administreze - ca să nu spun direct, să toace în interesul propriu al unor indivizi - profituri uriaşe şi absolut sigure ale unei instituţii publice numită Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Aceste profituri trebuie să se constituie în surse din care să susţinem Programul de guvernare privind infrastructura rurală şi de mediu, dar şi programe în Sănătate şi Educaţie.

De altfel, în Uniunea Europeană, în care sper să intrăm la 1 ianuarie 2007, nu există o astfel de situaţie.

Din analiza acestei reglementări în 37 de ţări europene, descoperim că Registrul Comerţului este deţinut de autorităţi publice în 35 dintre acestea - doar în Olanda şi Italia acest registru este deţinut de camerele de comerţ, numai că - atenţie! -, în aceste ţări, camerele de comerţ sunt instituţii publice.

Cu alte cuvinte, nu există nici măcar un singur exemplu în Europa, unde Registrul Comerţului să fie administrat de instituţii private.

Alăturat prezentei, domnule preşedinte, prezint, pe mai multe pagini, respectiv vreo opt, o serie de argumente împotriva trecerii acestei instituţii publice în subordinea camerelor de comerţ şi industrie din România, precum şi o serie de abuzuri şi deficienţe constatate în perioada în care acesta s-a aflat în administrarea Camerei de Comerţ şi Industrie.

Cu permisiunea dumneavoastră, pentru a nu-i reţine pe colegi, voi depune aceste argumente şi observaţii la secretariatul comisiei.

În final, nădăjduiesc că, până la urmă, o majoritate confortabilă din Camera Deputaţilor va respinge această iniţiativă legislativă cu aromă de grup de interese nelegitime.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.