Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban.

Se pregăteşte domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Boala învăţământului românesc".

Învăţământul românesc a devenit periculos pentru elevi. Sute de copii, sub 14 ani, au fost diagnosticaţi, anul trecut, cu gastrite şi ulcere, medicii şi psihologii considerând că vina principală o au stresul provocat de şcoala românească, începând de la haotica reformă, ce durează de 18 ani, şi terminând cu neliniştile părinţilor faţă de ce se întâmplă în acest moment în şcoli.

Sistemul de examinare a fost schimbat de atâtea ori, de pe un an pe altul, încât nu e de mirare că elevii se îmbolnăvesc. De mirare este că nu clachează. Dar, au fost destule cazuri mediatizate de mass-media, în care copiii până în 14 ani au decis să-şi pună capăt zilelor, nemaisuportând stresul şi tensiunea până la examenul de capacitate sau maturitate.

Pactul pentru Educaţie, semnat zilele trecute, aprinde o slabă speranţă, dar reprezintă primul pas în elaborarea strategiei pentru reformarea învăţământului. Se urmăreşte, astfel, modernizarea educaţiei până în 2013, asigurarea unui minim de 6% din P.I.B. pentru educaţie, transformarea educaţiei timpurii într-un bun public, garantarea educaţiei şcolare obligatorii de 10 ani, descentralizarea curriculară, adoptarea unei Carte a drepturilor şi libertăţilor educaţiei etc.

Însă, de la principii la practică este o cale lungă, cel mai adesea pavată doar cu bune intenţii. Oricine are cât de cât tangenţe cu învăţământul românesc înţelege de ce se îmbolnăvesc copiii de ulcer, iar părinţii de depresie.

Şcolile sunt, pe an ce trece, din ce în ce mai prost dotate şi nesigure, diferenţele curriculare dintre mediul urban şi rural sunt imense, profesorii, prost plătiţi şi plini de frustrări justificate, nu au nicio motivaţie să-şi facă bine treaba, umilinţele pe care trebuie să le îndure şi din partea elevilor, şi din partea societăţii româneşti făcându-i, de multe ori, să renunţe la slujbă şi să plece în străinătate, pentru a presta o muncă inferioară celei pentru care s-au pregătit, dar mult mai bine plătită.

Generaţiile noi de dascăli sunt foarte slab pregătite profesional, dovadă stând notele mizerabile de la examenele de titularizare. Şi de ce ar fi altfel, având în vedere că cei mai buni absolvenţi nu au nicio motivaţie să vină în acest domeniu, care este considerat - pe nedrept - un refugiu pentru cei ce nu au alte şanse. De aici, numărul mare de profesori indolenţi şi nepregătiţi, de aici numărul mare de profesori suplinitori, unii dintre ei având doar liceul, şi acela terminat destul de greu.

Programele şcolare şi metodele pedagogice sunt şi ele catastrofale. Încărcate de informaţii total inutile, nu-i stimulează pe elevi să gândească şi să fie creativi, ci să tocească. Minţile copiilor ajung după câţiva ani de şcoală ca nişte camere supraaglomerate, cu lucruri claie peste grămadă.

La cele cu adevărat utile se ajunge foarte greu, iar conexiunile sunt imposibil de făcut, deoarece elevii nu mai pot face selecţie şi ordine pentru a reuşi accesarea cunoştinţelor esenţiale.

Nu e de mirare că boala a cuprins şi "actorii" din acest domeniu. Nu era chiar aşa de greu, având în vedere că învăţământul românesc este un experiment în fiecare zi şi pentru fiecare guvern, care ajunge să administreze această ţară.

Şi aşa, încetul cu încetul, ajungem să avem şi o populaţie tânără, bolnavă, incultă, plictisită şi dezinteresată de ce se mai întâmplă în ţara asta.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.