Parliamentary debates

Domnul Marian Sârbu:

De la PSD, domnul deputat Anghel Stanciu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Ieri, 28 noiembrie 2012, a sosit sau a fost depus la Parlamentul României bugetul de stat. Este drept, cu oarecare întârziere în raport cu prevederile legii. Dar cine mai ţine seama astăzi de legi?

Premierul Emil Boc, pe toate canalele mas-media, a anunţat triumfător: un buget prudent, un buget fără populisme, un buget axat pe investiţii. Un buget prudent, structurat, în concepţia domniei sale, pe un deficit bugetar de numai 1,9%. Aceasta, în condiţiile în care Fondul Monetar Internaţional şi, respectiv, în Uniunea Europeană, se acceptă un deficit de 3%.

Diferenţa de 1,1% la mâna Guvernului Boc să fie cheia alegerilor viitoare? Nu ştim. Rămâne deci o rezervă de peste 1%, pe care, în raport de ceea ce se întâmplă în Europa, o putem folosi - susţine premierul Emil Boc.

Un buget fără populisme, idee concretizată în îngheţarea pensiilor şi a salariilor, chiar împotriva prevederilor legale; un buget axat pe investiţii, care să asigure locuri de muncă, şi nu axat pe consum, afirmă cu mândrie nedisimulată premierul.

Iată, distinşi deputaţi, trei idei ce demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că drumul spre rai este, nu de puţine ori, pavat cu bune intenţii. Căci un deficit de numai 1,9%, faţă de 3% posibil, condamnă, după părerea noastră, România nu numai la stagnare economică, dar la efectivă prăbuşire şi nicidecum să nu ne aşteptăm la o creştere.

Prudenţa este necesară, dar prudenţa excesivă, dincolo de înlesnirile Fondului Monetar Internaţional, adică 3%, faţă de 1,9%, nu este drumul spre bunăstare, ci este calea spre iad, şi nicidecum spre rai.

Lipsa aşa-zisului populism, prin îngheţarea pensiilor şi a salariilor, poate fi bomboana pe colivă a economiei româneşti. Căci fără putere de cumpărare, fără consum, mecanismul economic se gripează, dacă nu chiar moare. Aceasta spre a nu vorbi de nevoile stringente ale pensionarilor: medicamente, hrană, căldură.

Abandonarea în fapt a peste 4 milioane de pensionari în braţele iadului nepopulist este efectiv criminală, aruncând România spre vremurile de tristă amintire ale lui Lăcustă Vodă, spre a nu aminti, totuşi, şi de Decembrie '89.

Investiţiile par a fi pilonul descoperit târziu, foarte târziu, de guvernarea Boc. Autostrăzi, şosele, drumuri, alimentări cu apă, săli de sport, patinoare, parcuri etc., etc. vor brăzda raiul românesc.

Iată, se pare, soluţia magică de a scoate România din recesiune economică: peste 4 miliarde de euro către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. O fi bine, o fi rău, nu pot să mă pronunţ, stimaţi colegi, 100%. Aceasta, pentru un motiv foarte simplu. Colegul nostru, dascălul Emil Boc, premier, în pofida formaţiunii sale umaniste şi a profesiei de dascăl, se pare că vede evoluţia progresului şi dezvoltării societăţii româneşti numai în tone-kilometru.

Dânsul uită de oameni. Premierul uită sau se face că uită că adevărata investiţie - cea durabilă, cea dătătoare de progres, de reuşită - este investiţia în om, în educaţie şi în instrucţie, ca adevărată prioritate naţională.

Trebuie să înţelegem, o dată pentru totdeauna, atât Guvernul Boc, PDL, cât şi guvernele care vor veni, acum, în al douăzeci şi patrulea ceas, când bugetul este pus pe masa Parlamentului, că investiţia în oameni, în instrucţie şi educaţie este esenţială pentru o ţară care se vrea europeană.

O ţară ce nu-şi creşte, instruieşte şi educă copiii, stăpânii de mâine ai României, nu va avea viitor, autocondamnându-se în mod conştient la subdezvoltare.

Un buget alocat educaţiei de sub 3% din pib, demn de anii '90, în anul 2012, este un îndemn sau o încurajare pentru tineri în a accepta ideea că a fi prost, vulgar, incult sau mitocan este noua modă europeană, adică să fii cool într-o ţară europeană, abandonată, în fapt, de propriii guvernanţi.

Acum, aici, domnilor parlamentari, de la înalta tribună a Parlamentului României, lansez o provocare Guvernului Boc: investiţi în oameni, domnule Boc, şi acceptaţi un deficit de 3%, cât înlesneşte Fondul Monetar Internaţional, diferenţa de 1,8% alocaţi-o educaţiei şi viitorul va aparţine României şi poate şi un pic de glorie pentru dumneavoastră.

Suportul legal pentru aceasta este art.8 din Legea educaţiei naţionale, citez: "Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual de la bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv." - prevederile aplicabile de la 1 ianuarie 2012, cum se stipulează la art. 361 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale.

Aceasta, în condiţiile în care preşedintele Traian Băsescu, iniţiatorului Pactului pentru educaţie, confirma, sub propria semnătură, citez: "Asigurarea, în perioada 2008-2012, a minimum 6% din pib pentru educaţie. Garantăm familiilor, elevilor, profesorilor că regulile sistemului de educaţie nu se vor schimba în funcţie de anotimp şi că acesta va fi finanţat constant, în funcţie de obiective clare, şi anume transparent."

Aţi girat, domnule prim-ministru, prin semnătura pusă pe Pactul pentru educaţie, la fel ca toţi liderii de partid, şi prin asumarea Legii educaţiei, acest 6% din pib. Acum aplicaţi 1,1% din pib, din marja de prudenţă pe care o veţi lua-o, până la 3%, acceptat de FMI, investiţi-o în şcoala românească. Modificaţi bugetul de stat pe anul 2012, spre a asigura viitorul României.

Altfel, va rezulta clar că prostia şi ignoranţa ne vor condamna pe noi şi tineretul României la muncă necalificată grea, incomodă, plictisitoare şi, de fapt, la involuţie socială, plasându-ne la periferia Uniunii Europene.

Şi pentru asta nimeni nu vă va ierta nici pe dumneavoastră, nici Guvernul pe care-l conduceţi.

Să vă dea Dumnezeu, în ultimul ceas, mintea românului cea de pe urmă!

Vă mulţumesc pentru atenţie, distinşi colegi.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă doreşte cineva să intervină. De la PNL.