Parliamentary debates

Doamna Alina Teiş:

Astăzi, voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Poţi închide ochii, dar nu poţi opri speranţa!"

Autismul, este una din cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei şi care afectează modul în care copilul percepe şi procesează informaţia senzorială. Primele semne apar în jurul vârstei de trei ani, cu toate că, de multe ori, afecţiunea este depistată mult mai târziu, o afecţiune care durează toată viaţa şi determină diferite grade de izolare socială, dar care se poate ameliora prin tratament.

Unul din 68 de copii este diagnosticat cu tulburări de autism, potrivit Asociaţiei "Autism România". La noi în ţară, numărul lor total s-ar ridica la 30.000, spun asociaţiile de profil, iar cifra creşte de la an la an, spre disperarea părinţilor care, până când copiii lor reuşesc să ajungă independenţi, sunt nevoiţi să muncească o perioadă îndelungată cu ei, să-i ducă la nenumărate ore de terapie şi să investească o mulţime de bani în tratament.

Pentru a se putea vedea un progres, un copil cu autism are nevoie de patru ore de terapie pe zi. Numai că statul decontează câte două ore pe săptămână, mult prea puţin. Aşa că multe familii se resemnează şi întrerup prematur lecţiile de terapie. De asemenea, după 18 ani, cei care suferă de autism nu mai au dreptul la asistent social, aşa că sunt condamnaţi să se descurce singuri, chiar dacă nu pot.

În lumea lor, totul este mai profund, totul are un înţeles puternic. Ei simt, doar că nu se exprimă la fel de repede ca alţi copii. Nu sentimental, nu emoţional, dar sentimentele şi emoţiile lor sunt acolo, la locul lor, în inimile şi în sufletele acelea micuţe, care aşteaptă să fie deschise, să fie iubite, să fie înţelese, să fie acceptate. Faptul că nu se exteriorizează ca alţi copii nu înseamnă că nu simt copilăria, iubirea şi afecţiunea, nu înseamnă că nu şi-o doresc. Ca să ajungem la ei, trebuie să intrăm noi în lumea lor şi mai apoi vor veni şi ei în lumea noastră!

Şi, pentru prima dată, Guvernul PSD-ALDE are în vedere un pachet complex de sprijin pentru copiii diagnosticaţi cu autism, cu Sindromul Down, cu boli rare sau nevăzători, cu scopul integrării lor, mai uşor, în societate.

Trebuie să avem o atitudine pozitivă, să ne implicăm fiecare dintre noi, pentru a schimba unele componente legislative, dar nu numai. Avem nevoie de o societate sănătoasă, egală şi corectă.

Să le înfiinţăm mai multe centre de terapie, să le decontăm în totalitate tratamentul, să le oferim mai mult sprijin financiar şi moral, iar organizaţiile care se ocupă de persoanele cu dizabilităţi să primească şi ele facilităţi fiscale. Cred că aceşti copii merită, dar şi părinţii, care se luptă să le fie lor bine, merită. Şi viitorul acestei societăţi, merită şi el!

AUTISMUL NU DOARE, INDIFERENŢA DA!