Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dragoste şi ură"

Sinuciderile sunt o problemă de sănătate publică subevaluată în România, cu impact major la nivelul riscurilor şi costurilor sociale. Este necesară înfiinţarea unor centre regionale care să gestioneze prevenţia şi terapia tentativelor suicidare, pentru ca o situaţie precum cea din Norvegia să nu apară în România.

O pacientă de 19 de ani a încercat să se sinucidă în Iaşi. A fost nevoie de intervenţia poliţiei şi ca uşa să fie spartă pentru ca această pacientă să fie transportată de ambulanţă la spital. Pacienta cu intoxicaţie medicamentoasă a refuzat tratamentele. Factorul precipitant al gestului suicidar a fost conflictul sentimental.

O altă pacientă, de 37 de ani, cu doi copii de 7 şi 2 ani, a încercat să se sinucidă la Aroneanu. Pacienta intoxicată cu medicamente a fost transportată la spital de ambulanţă, unde a necesitat măsuri de depurare a toxicului şi antidotism. Factorul precipitant al gestului suicidar a fost agresiunea familială.

În România, practic, nu există posibilitatea prevenţiei unui astfel de gest, iar după ce sunt mobilizate forţe importante (poliţie, jandarmi, ambulanţă, spitale de urgenţă) aceşti pacienţi sunt trimişi pe stradă. Costurile legate de existenţa acestor forţe sunt importante, iar faptul că un pacient suicidar poate realiza şi acte de heteroagresivitate reflectă impactul social al acestei problematici. Nu există date privind numărul tentativelor suicidare la nivel naţional şi nici politici naţionale în acest domeniu, iar măsurile locale sunt ca şi inexistente. Nu există centre care să abordeze integrat pacientul suicidar şi nici măcar asistenţă psihologică la nivel spitalicesc pentru cei care recurg la o astfel de conduită, nu există posibilitatea asistenţei psihologice sau programe de identificare a celor cu risc suicidar. Nu mai miră pe nimeni că recidiva gestului suicidar este din ce în ce în mai frecventă şi că aceasta are loc în prima săptămână, lună după externare.

Considerăm suicidul o problemă de sănătate publică, din păcate subevaluată în Români. Pe statistici naţionale nu putem remarca decât faptul că sinuciderea e principala cauză de moarte violentă pentru grupa de vârstă 15-34 de ani, depăşind numărul celor decedaţi în accidente rutiere, casnice sau de muncă, precum şi al celor decedaţi în urma agresiunilor.

În aceste condiţii voi propune printr-un proiect legislativ înfiinţarea unui centru-pilot de toxicologie-suicidologie la Iaşi. Avem experienţa şi expertiza necesare în managementul pacienţilor cu intoxicaţii exogene, atât în scop suicidar cât, şi cele accidentale şi recreaţionale, confirmată de Parlamentul European şi Consiliului Europei, precum şi soluţii pentru funcţionarea unui astfel de centru.

Sunt necesare modificări şi în legislaţia privind asigurarea asistenţei psihologice şi îi invit pe cei care lucrează în acest domeniu să ne ofere noi soluţii pentru ca această asistenţă să poată fi asigurată unitar.