Parliamentary debates

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Generaţiile de tineri nu trebuie sacrificate în numele reformei!"

Prea mult acuzată, prea mult hulită de opozanţii oricărei forme de ameliorare a procesului de învăţământ, reforma din educaţie a pornit pe un făgaş fără de întoarcere.

De mai bine de două decenii toate instituţiile internaţionale, care cercetează cauzele prosperităţii sau subdezvoltării naţiunilor, au ajuns la o concluzie comună: educaţia şi resursa umană bine educată este cea care poate conduce la succesul sau eşecul unui popor.

Cu toate că şi noi, românii, am ştiut acest lucru, mai bine de două decenii am amânat decizii cruciale pentru generaţiile de tineri care au părăsit băncile şcolii. Aşa-zisele reforme demarate în anii ’90 nu au fost decât soluţii provizorii la probleme contextuale ori soluţii în numele reformei şi împotriva elevilor şi studenţilor. Nu are sens să mai enumăr viciile acumulate în aceste decenii în sistemul românesc de educaţie, care nu au avut decât un singur rezultat: lipsa de performanţă, lipsa de inovaţie şi abandonul şcolar, atât al elevilor, dar şi al cadrelor didactice, care au făcut cinste şcolii româneşti.

Sunt mândră că, în anul 2010, am susţinut adoptarea Legii educaţiei naţionale. E drept! E contestată! E imperfectă uneori! Dar cei ca mine, care trăiesc printre cadrele didactice şi părinţi, ştiu că reacţia acestora e favorabilă la reforma din învăţământ. Toţi, cu o singură voce, spun că într-adevăr reforma aşteptată a sosit. Ea este vizibilă deja şi în mediul universitar şi în cel preuniversitar. Cine îşi va face iluzia că peste un an de la aplicare această reformă va produce salturi spectaculoase se înşeală.

Vor trece ani până când generaţiile clădite pe această nouă viziune să demonstreze că am procedat bine!

Va mai trebui să ştiţi că reforma nu-i nici pe departe încheiată, ci doar s-a deschis un drum. Metodologiile şi normele viitoare ce vor trebui aplicate trebuie să fie un etalon de performanţă guvernamentală şi parlamentară, pentru că eu, personal, nu admit să se mai spună "această generaţie de copii este o generaţie de sacrificiu".

Drumul de întors, către lipsă de performanţă pe care îl visează unii oameni politici nu mai există, aliaţii noştri într-o reformă reală fiind atât elevii şi studenţii şi mai ales părinţii. Fără ei, o reformă reală nu poate exista.