Parliamentary debates

Domnul Dănuţ Bica:

"80 de ani pentru lansarea unor licitaţii"

Termenul de 80 de ani, necesar pentru lansarea unor licitaţii în vederea contractării lucrărilor aferente realizării uneia dintre cele mai importante investiţii publice din România, nu este nicio glumă nereuşită şi nicio ironie fină, ci realitatea dură care caracterizează incompetenţa autorităţilor române în a construi un tronson de autostradă, având o lungime nu de câteva mii de kilometri, cum s-ar putea crede, ci de puţin peste 120 kilometri. Care autostradă? Care tronson? Este vorba despre tronsonul Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1, proiect fundamental pentru infrastructura rutieră din ţara noastră, veşnic inclus în programele de guvernare, veşnic promis şi veşnic neconstruit.

Prima propunere în acest sens, reprezentând şi recunoaşterea iniţială a utilităţii acestui obiectiv, datează încă din anul 1938, atunci când inginerul Mihail Manolescu contura primul plan tehnic pentru o autostradă care ar fi trebuit să aducă Muntenia mai aproape de fluxurile comerciale din Transilvania şi, implicit, din Europa Occidentală. Oricine va compara planurile inginerului Manolescu din 1938 cu studiile elaborate de IPTANA (Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene) în anii ’60, dar şi cu Masterplanul General de Transport al României, document strategic aprobat de Guvern în luna septembrie 2016, va avea o adevărată revelaţie, constatând că nu există decât mici deosebiri nu de fond, nu de traseu, ci de detaliu, dar şi acelea nerelevante, între variantele propuse prin respectivele documente pentru realizarea autostrăzii Piteşti-Sibiu, care tot pe acolo ar trebui sa treacă şi tot aşa ar trebui construită, cum se anticipa încă din perioada interbelică.

Aşadar, ştim de 80 de ani cât de necesară este această autostradă, ştim de 80 de ani că fără existenţa ei competitivitatea multora dintre afacerile realizate la sud de Carpaţi este puternic afectată şi mai ştim că, având în vedere tehnologiile utilizate astăzi în construcţii, nu mai există autostradă nerealizabilă. Poate atunci, în 1938, era mai greu de edificat un astfel de obiectiv, însă astăzi, tehnic vorbind, expresia "nu se poate" nu mai poate fi acceptată. Atunci care este problema? Banii? Surprinzător sau nu, nici banii nu sunt problema. Tronsonul Piteşti-Sibiu a fost încadrat de Comisia Europeană, de foarte mulţi ani, în Coridorul de Transport Pan-European. IV, ceea ce înseamnă că realizarea lui se poate finanţa din fonduri europene nerambursabile. Şi asta nu este tot! În anii 2010-2011, atunci când lucrările erau foarte aproape de a demara, Comisia Europeană a acceptat propunerea Guvernului României, ca această investiţie să beneficieze de facilitatea "Top-Up", adică finanţarea nerambursabilă să acopere costurile aproape în integralitate, până la 95% din valoarea totală.

În şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 octombrie 2017 aţi respins, prin votul dumneavoastră, moţiunea simplă, iniţiată de PNL şi USR, pe tema situaţiei dezastruoase din domeniul transporturilor, intitulată "Infrastructura de transport a României sub domnia intereselor PSD. Deziluzie, demagogie şi descurajare". Ştiu foarte bine de ce aţi votat în acest fel. Pentru că v-a fost teamă de sancţiunile pe care, în cazul unui vot favorabil moţiunii, le-aţi fi primit din partea şefilor dumneavoastră politici. Vreau să cred că aveţi mustrări de conştiinţă măcar acum, când vedeţi că toate criticile formulate de noi cu această ocazie nu au reprezentat doar simple declaraţii politice specifice opoziţiei, ci au fost motivate de realităţile crude generate în domeniul transporturilor, de incompetenţa miniştrilor pe care i-aţi girat, iar dovada incontestabilă a faptului că am avut dreptate o reprezintă demisia din funcţie a domnului ministru Alexandru-Răzvan Cuc, înregistrată la câteva zile după votul pe tema moţiunii.

Personal, doresc să atrag atenţia, în primul rând, asupra incompetenţei conducerii Ministerului Transporturilor în ceea ce priveşte urgentarea construcţiei tronsonului de autostradă Piteşti-Sibiu. Pentru că sunt argeşean şi pentru că întreaga economie a judeţului Argeş şi a judeţelor limitrofe este dependentă în mod crucial de realizarea acestui proiect, am vrut să văd care mai sunt intenţiile Guvernului, Ministerului Transporturilor şi CNAIR cu privire la punerea lui în practică. Credeţi-mă, încă nu am înţeles din ce bani doreşte Guvernul Tudose să realizeze autostrada! Domnul Mihai-Viorel Fifor, înainte de a pleca de la Ministerul Economiei, a făcut o declaraţie foarte interesantă, informându-ne că tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu va fi finanţat prin Fondul Suveran de Investiţii, adică dintr-un fond care este tot în faza de proiect, tot pe hârtie, ca şi autostrada, din păcate. Mai pe româneşte, Guvernul urmează să renunţe la banii nerambursabili oferiţi de Uniunea Europeană pentru a construi din banii noştri, ai românilor. Interesantă opţiune, ce să spun! Ulterior, domnul Ministru Cuc ne-a promis cu mâna pe inimă că, până la finalul acestui an, vor fi lansate licitaţiile pentru proiectul tehnic şi pentru execuţia lucrărilor aferente tuturor loturilor.

Unii dintre dumneavoastră au fost tentaţi să deschidă şampania şi să-l felicite pe ministru. Numai că, ştim cu toţii, de la vorbe până la fapte este cale lungă, iar principalul finanţator, Comisia Europeană, a formulat deja obiecţii categorice asupra modului în care Ministerul Transporturilor intenţionează să iniţieze acest proiect, motivate, în primul rând, de renunţarea la unele foraje geotehnice, pe care oficialii români nu le consideră necesare, în contextul în care la Bruxelles se cunoaşte faptul că în România, în numai trei ani, trei tronsoane de autostradă noi, unele încă nepuse în circulaţie, au luat-o la vale, ca urmare a alunecărilor de teren sau a lucrărilor de construcţie deficitare.

După aproape 80 de ani de aşteptare, este greu ca cetăţeanul român să mai fie convins că tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu va fi pus în funcţiune în anul 2020, având în vedere că până în prezent lucrările nu au demarat şi nici măcar toate licitaţiile nu au fost lansate. Mai mult decât atât, anul acesta, pentru a menţine deficitul bugetar sub 3% din PIB, Guvernul a redus cu 45% bugetul pentru investiţii al Ministerului Transporturilor.

În acest context, mă întreb şi vă întreb, anul viitor, 2018, pentru care se prognozează un deficit bugetar care se apropie de 5%, câţi bani se vor mai găsi în vistieria CNAIR pentru investiţii? Pentru că, până la momentul în care va primi rambursările de la Uniunea Europeană, România va trebui mai întâi să realizeze construcţiile, să achite facturile şi apoi să ducă documentele la Comisie pentru decontare.

Pornind de la această situaţie sumbră, chiar dacă au trecut deja 80 de ani de la demararea proiectului autostrăzii Piteşti-Sibiu, cred că va mai curge multă apă pe râurile Argeş şi Olt până când vom avea o legătură rutieră de mare viteză între Vechiul Regat şi Transilvania, iar momentul oportun pentru deschiderea sticlelor de şampanie este încă foarte îndepărtat.