Parliamentary debates

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Reforma administrativ-teritorială a României - diminuarea decalajelor de dezvoltare între regiuni"

Regionalizarea sau reorganizarea administrativ-teritorială a ţării este o reformă legată de modul însuşi în care românii înţeleg viitorul nu doar al României, ci şi al Uniunii Europene. România, în ciuda eşecurilor evidente, continuă, în linii mari, o formă de administraţie centralizată preluată de la regimul comunist. O europenizare de fond a României ar pretinde însă o recuperare a propriilor tradiţii locale, un respect sporit pentru patrimoniu şi identitate naţională, un spirit menit să aşeze laolaltă ceea ce revanşa naţională de la 1918 a tins să separe.

Dezvoltarea regională este un concept nou, care urmăreşte impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi, nu în cele din urmă, să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, s-au înfiinţat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judeţe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori - privaţi, publici, voluntari -, în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor; piaţa forţei de muncă; atragerea investiţiilor; transferul de tehnologie; dezvoltarea sectorului IMM-urilor; dezvoltarea infrastructurii; asigurarea calităţii mediului înconjurător, dezvoltarea rurală. Regionalizarea administrativ-teritorială ar prelua din atribuţiile Guvernului, dar şi din cele ale actualelor consilii judeţene, pentru că aici se vor afla organismele intermediare pentru absorbţia de fonduri europene, aici ar fi principalii negociatori direct cu Uniunea Europeană privind absorbţia de fonduri europene şi, astfel, se vor putea institui taxe regionale şi multe acte delegate la nivelul regiunilor.

După zece ani de apartenenţă la Uniunea Europeană, României îi lipseşte o viziune unitară pe termen lung. România are nevoie de o reformă administrativ-teritorială, aceasta fiind soluţia pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare între regiuni şi singura prin care se poate asigura armonizarea economică şi socială între acestea. Această reformă se poate realiza înainte de o modificare a Constituţiei României, deoarece Guvernul are posibilitatea să înfiinţeze, cu aprobarea Parlamentului României, unităţi de administrare a programelor de dezvoltare la nivelul regiunilor.

Înlocuirea judeţelor cu regiuni este o necesitate imperioasă, pentru a crea un alt decupaj administrativ-teritorial al dezvoltării economice şi sociale a României, în deceniile viitoare. Politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potenţial natural, economic şi uman. Finalitatea regionalizării presupune crearea unui alt cadru al dezvoltării economice şi sociale a ţării, obiectivul major al acestei dezvoltări fiind asigurarea unui standard de viaţă mai ridicat pentru populaţia regiunilor.

În calitatea mea de deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 37, Timiş, afirm cu mândrie faptul că Timişoara este un oraş european care întruneşte toate condiţiile să fie capitală de regiune, fiind un oraş cu un uriaş potenţial economic, educaţional şi cultural. Judeţul Timiş se situează pe un loc fruntaş în ceea ce priveşte capitolul calitatea vieţii, fapt concretizat prin dezvoltarea unui mediu economic competitiv, un mediu de afaceri performant şi o capacitate mai bună de a gândi politici europene.

Consider că regionalizarea este de departe una dintre priorităţile momentului. Acest proces a devenit, de-a lungul timpului, un subiect îndelung dezbătut şi menţionat, însă el nu a fost pus în practică din cauza, probabil, a superficialităţii cu care a fost tratat. Harta regionalizării pare o nebuloasă pentru o mare parte a aleşilor locali, având în vedere faptul că ea afectează raportul de putere. Este evident că există o bursă a baronilor locali şi a celor care vor să extragă capital politic din reorganizarea administrativ teritorială a ţării. Şi nu doar capital politic, ci şi capital de imagine pentru anumite "personalităţi locale" actuale, care, deşi nu au întreprins nimic pentru dezvoltarea comunităţilor locale, îşi doresc vizibilitate maximă cu efort minim.