Parliamentary debates

Domnul Aurel Căciulă:

"Parteneriatul civil - «Inginerii sociale» cu scopul diminuării libertăţilor civile"

Codul Civil şi Constituţia României reglementează obligaţia statului român să ocrotească şi să ofere protecţie specială familiei întemeiată pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitatea acestora, precum şi dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.

Proiectul de lege privind parteneriatul civil forţează crearea de reglementări paralele cu cele ale instituţiei căsătoriei, în detrimentul "interesului major al copiilor" care doar în cadrul familiei formate prin căsătorie poate fi împlinit adevărat. Ar fi nu doar viciu legislativ, ci ar echivala familia cu o relaţie lipsită de obligaţii, bazată doar pe interesul obţinerii facilităţilor fiscale şi locative.

Legea este scrisă cu "dedicaţie" pentru homosexuali, întrucât demersul pentru cuplurile heterosexuale este inutil, drepturile stipulate aici găsindu-se între cele conferite de căsătorie.

Prin posibilitatea de a intra într-o relaţie care le va conferi aceleaşi avantaje, dar îi va obliga la mai puţin, tinerii vor fi demotivaţi să se mai căsătorească. Amânarea căsătoriei, care şi aşa se face la o vârstă tot mai ridicată, are impact asupra deciziei de a procrea. Această schimbare nu e de dorit într-o societate aflată în regres demografic.

Recunoaşterea şi încurajarea concubinajului prin legiferarea parteneriatului civil va face victime: copiii.

Un simplu contract, fără valori esenţiale, parteneriatul civil nu conferă stabilitatea căsătoriei, deci nu va putea oferi mediul optim pentru creşterea, dezvoltarea şi educarea corespunzătoare a copiilor.

Scopul real al parteneriatului civil este să confere statutul legal de familie cuplurilor de acelaşi sex, să fie recunoscut şi protejat de lege.

Privind experienţa altor ţări, prin introducerea "parteneriatului civil" a apărut încetul cu încetul şi ideea de "căsătorie" între persoane de acelaşi sex, devenind acceptabilă ulterior. Astfel, legislativul a fost supus unor presiuni imense din partea lobby-lui homosexual de a răspunde tuturor revendicărilor acestora (reglementarea căsătoriei, adopţia de copii şi tehnicile de procreare asistate medical).

Parteneriatul civil a evoluat în timp ca o instituţie artificială şi paralelă căsătoriei şi de aceea, printr-o manipulare excesivă, aduce în prim-plan sutele de mii de cupluri heterosexuale coabitante.

Relaţiile într-un cuplu unisex nu pot constitui "viaţă de familie", cele două tipuri de familie sunt structural diferite, drept pentru care nu pot pretinde un tratament egal din partea legii.

Egalitatea în drepturi şi nediscriminarea, invocate ca temei al acestui "tip de familie" în afara sferei căsătoriei nu pot presupune şi egalitatea de statut familial.

Definiţia familiei din punct de vedere sociologic, antropologic, biologic şi psihologic pleacă de la premisa diferenţierii esenţiale între bărbat şi femeie, fără de care familia nu se poate fundamenta.

Familia este consacrată ca un grup de persoane care relaţionează în baza unor legături de sânge, căsătorie sau adopţie. Acordarea statutului de familie unui astfel de cuplu ar atrage ulterior primirea tuturor drepturilor ale unei familii nucleare (adopţia sau fabricarea de copii prin reproducere asistată cu terţ donator sau mamă surogat).

Rolurile de bărbat şi femeie, respectiv de tată şi mamă, şi statutele asociate presupun capacităţi, atribuţii, sarcini, domenii diferite în cadrul spaţiului familial. Familia constituită dintre un bărbat şi o femeie îmbracă forme de existenţă nu numai din punct de vedere biologic sau psihologic, ci şi social, cultural şi religios.

Această propunere legislativă are o tentă ideologică extremist anti-familie, (o gravă discriminare la adresa copiilor) şi anti-religioasă (Mă refer strict la ideologia împărtăşită de autorii propunerii).

Ţările care au adoptat deja "parteneriatul civil" sau "căsătoria unisex" se confruntă cu fenomene îngrijorătoare. Aici, ideologii "familiilor homosexualilor" au creat un sistem care începe cu modificarea limbajului şi continuă cu blamarea şi marginalizarea opozanţilor ideii că realitatea este un construct artificial, rupt de legile firii, şi care poate fi modificat ideologic prin schimbarea limbajului legii.

De exemplu, eliminarea din actele de stare civilă a cuvintelor "mamă/tată" respectiv "soţ/soţie" şi înlocuirea lor prin "părinte1/părinte2" respectiv "partener1/partener 2" (Franţa) sau forma sufocantă de autocenzură manifestată în spaţial public din Europa Occidentală şi SUA reprezintă o agresiune fără precedent în istorie, îndreptată mai ales contra creştinilor.

Acuzaţiile de "homofobie" şi "intoleranţă", adresate acelora care se opun normalizării unor relaţii împotriva firii, prin natura lor sterile şi dăunătoare fizic, moral şi intelectual, sunt de neînţeles.

Parteneriatul civil e total ne-necesar şi profund dăunător unei societăţi şi aşa zbuciumate de o lipsă acută de repere.

Nu există nicio obligaţie a statului român de a oferi cuplurilor coabitante (hetero sau homo) protecţie egală în faţa legii cu cea oferită familiei. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului menţionează bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie ca temei pentru familie. Întreaga legislaţie cade exclusiv în seama legiuitorului naţional, a cărui obligaţie este aceea de a respecta valorile culturale, religioase şi morale ale societăţii.

De aceea, familia constituită dintre un bărbat şi o femeie este singura care poate răspândi asupra celor apropiaţi sau cunoscuţi şi asupra lumii întregi lumina spirituală şi iubirea curată.

România are nevoie urgentă de adoptarea unui program coerent şi consistent de încurajare a formării de noi familii prin căsătorie şi de redresare demografică prin sporirea natalităţii.