Parliamentary debates

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Aurul negru din Valea Jiului, o importantă resursă energetică a României"

Potrivit unui raport al World Energy Council (http://www.worldenergy.org/documents/ser_2010_report_1.pdf), la nivel mondial, aproximativ 41% din "lumina" generată în 2008 are ca sursă minele de huilă şi lignit.

În România, Valea Jiului este o zonă cu un important potenţial în ceea ce priveşte resursele de cărbune. În plus, zona Văii Jiului dispune de resursa umană necesară dezvoltării industriei miniere la standarde internaţionale. Având acest avantaj, dublat de faptul că dintre resursele primare de energie ale României, rezervele de cărbune din Valea Jiului pot fi exploatate pe termen mediu şi lung.

Rezerva exploatabilă de cărbune din regiunea Văii Jiului este estimată la a mai ajunge pentru 100 de ani, însă valorificarea acesteia depinde de investiţiile în tehnologia de explorare şi exploatare a acestor resurse.

La nivelul UE, lignitul şi cărbunele reprezintă aproximativ 29% din sursele de producţie a energiei electrice. Conform estimărilor, până în anul 2030, UE preconizează că în proporţie de 32% va produce energie electrică folosind cărbunele.

În România, termocentralele care funcţionează pe bază de cărbune au produs în 2010 aproximativ 38% din totalul energiei naţionale, aflându-se în primul semestru al anului 2011 pe un trend ascendent, producţia fiind 16.527 miliarde KWh, în creştere cu 2,996 miliarde KWh (+22,1%) faţă de perioada similară a anului precedent.

Potenţialul dezvoltării acestei industrii există şi poate fi valorificat prin implementarea unei strategii coerente la nivel local şi naţional în ceea ce priveşte exploatarea acestor resurse naturale.

După 1990, dezvoltarea sectorului energetic, respectiv crearea unui mediu competitiv, a dus la o stagnare a evoluţiei sectorului minier. Deşi resursele naturale există, tradiţia minieră creează premisele dezvoltării acestui segment, iar resursa umană este disponibilă în zonă, există impedimente în revigorarea acestui sector. Principala problemă este dată de lipsa oportunităţilor de investiţie, astfel încât să existe posibilitatea exploatării resurselor naturale la standarde internaţionale, respectând cerinţele de protecţie a mediului, protecţie a forţei de muncă. Aceste condiţii pot fi îndeplinite dacă există politici coerente în domeniu care să asigure posibilitatea atragerii investitorilor.

Având în vedere faptul că vorbim despre o importantă resursă naturală, instituţiile statului român trebuie să ia în considerare includerea huilei în cadrul Strategiei Energetice a României, ca element cheie pentru piaţa locală. Trebuie să ţinem cont de faptul că rezervele de cărbune superior din România sunt estimate la 800 milioane tone, în timp ce resursele de lignit sunt estimate la aproximativ 1.490 milioane tone. Mai mult, în 2010, cărbunele superior a fost extras dintr-o singură zonă a României - Valea Jiului.

Dat fiind potenţialul acestei zone, pentru o dezvoltare a industriei în beneficiul economiei naţionale şi al comunităţii locale prin crearea locurilor de muncă, este recomandată înfiinţarea Complexului Energetic Hunedoara, complex care ar reuni societăţile producătoare de energie termică şi minele de huilă viabile (Lonea, Livezeni, Lupeni şi Vulcan) din cadrul Companiei Naţionale a Huilei Petroşani.

De asemenea, este foarte important, pentru continuarea exploatării huilei din Valea Jiului, ca factorii de decizie să coreleze, conform legislaţiei europene aflate în vigoare, preţul huilei comercializate de Compania Naţională a Huilei Petroşani cu cel practicat pe piaţa europeană.

Ca măsură complementară este necesară trasarea unor recomandări clare privind soluţiile oferite de statul român pentru retehnologizarea sectorului minier. Investiţiile în modernizarea tehnologică vor genera profit prin stimularea producţiei la standarde europene, cu riscuri minime pentru mineri.

Fuziunea prin contopire, în cadrul Complexului Energetic Hunedoara, a societăţilor producătoare de energie termică şi a minelor de huilă viabile va determina şi apariţia unui circuit de colaborare eficient între sectorul minier autohton şi producătorii de energie termică, lucru care se va reflecta atât la nivelul rentabilităţii sectorului minier din Valea Jiului, dar mai ales la nivelul siguranţei energetice a României.