Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"S-a luminat Marele Licurici!"

Într-un document al misiunii americane la OSCE, hăt! la două luni de la revenirea lui Băsescu la Cotroceni, când deja nu se mai poate face nimic, atotcunoscătoarele şi atotputernicele State Unite îl acuză pe premierul Ungariei, Viktor Orban, că s-a amestecat la referendumul de demitere a preşedintelui român - adică de imixtiuni periculoase într-un proces politic românesc, instigând populaţia maghiară din România la boicot.

Mai exact, documentul face referire la faptul că, în timpul campaniei pentru referendum, Orban a venit în România şi a îndemnat ungurii să nu participe la vot. Bineînţeles, lucru care s-a şi întâmplat, consecinţa fiind că la referendum nu s-a realizat pragul de 50%+l din numărul celor cu drept de vot şi astfel referendumul a fost invalidat, specialistul în făcut lucruri plăcute Marelui Licurici întorcându-se la Cotroceni, că tocmai băgaseră cuburi de gheaţă proaspete...

Culmea ironiei face ca aceste acuzaţii să vină din partea Statelor Unite, care prin consilierul secretarului de stat Hillary Clinton, şi anume Philip Gordon, au intervenit în procesul electoral şi l-au susţinut pe Băsescu!

Gordon a venit în România şi a susţinut că la referendum s-au produs fraude masive şi că peste două milioane - două milioane şi jumătate de voturi ar fi fost false (adică peste o treime, lucru tehnic imposibil!), cerând repunerea în funcţie a lui Băsescu. Nu este exclus ca, la dezinformarea domnului Gordon, să fi contribuit din gros însuşi prietenul marinarului eşuat pe dealul Cotrocenilor, ambasadorul Gitenstein. Concluzie destul de lejer de tras, întrucât, acum, după ce americanii imparţiali dându-şi seama că au greşit, încearcă măcar să recunoască în mod sportiv acest lucru.

Pe de-o parte, recunoaşterea greşelii vine odată cu documentul misiunii SUA la OSCE. Acest semnal este unul extrem de important: li se atrage atenţia europenilor că, deşi sunt peste ocean, s-au prins cum stă treaba şi că nu prea sunt tentaţi să muşamalizeze grava abatere de la democraţie ce a pus între paranteze voinţa unei majorităţi uriaşe a românilor exprimată prin vot deschis. Pe de altă parte, recunoaşterea greşelii vine prin răspunsul dat la întrebarea unui jurnalist de acelaşi domn Gordon, care a spus, cu subiect şi predicat, la un briefing de presă, că "dacă preşedintele este nepopular, iar mandatul său nu reflectă voinţa populară, atunci alegerile libere şi corecte sunt modul în care trebuie adresată aceasta" şi că dacă vor românii să-l re-re-resuspende pe Băsescu, iar treaba asta e constituţională, pentru americani e OK. I-auzi, dom' Băsescu, că e OK să scape poporul de un preşedinte ce nu-l mai reprezintă, că preşedinţia nu e azil de neputincioşi şi de persoane care au stat prea mult în fruntea ţării... Sic transit gloria mundi. Mai ieri, când era îmbrobodit de Băsescu şi de propriul ambasador, Gordon zicea una, iar acum, când s-a luminat în sfârşit şi Marele Licurici, a dat-o pe democraţie... Degeaba s-a zbătut într-un mod în care penibil este cel mai dulce cuvânt cu care poate fi caracterizat efortul ambasadorului Gitenstein, cum că, vai, nu-i aşa cum a auzit toată lumea, ci e altfel, cum îi convine lui şi lui Băsescu, că de fapt Gordon n-a zis nimic de alegeri prezidenţiale anticipate sau de altă suspendare, ci de dus mandatul lui Băsescu până la capăt, că, de fapt, a fost o greşeală de traducere şi ne-a tradus el, cel de vreo 700 de generaţii vorbitor de limbă americană..., aducându-ne cu jenă aminte de justificările UDMR-iştilor care, încă de pe vremea lui Domokos Geza, dacă nu le convenea ceva răsuflat în mass-media, ziceau nu că e rău-intenţionat cel pe care l-a scăpat gura în public, ci că e habarnist traducătorul...

Cum nu putea să lipsească şi partea română din a se face penibilă, sorţii au căzut pe Cristian Preda, care a ieşit să îndulcească pilula şi, ca să nu se pună rău nici cu Gordon, dar nici să lase problema cu tăişul în sus, cum o pusese americanul, a încercat să arunce tema-n derizoriu, trezindu-se că spune: "În România, suspendarea e oricând posibilă, e ca ploaia". Cu părere de rău s-a putut sesiza că domnul Preda ba nu ştie că poporul român are o frumoasă vorbă despre cei care rămân filozofi în anumite condiţii, ba că, aşa cum le place francezilor să zică, a pierdut o bună ocazie să tacă...

Oricum, cele mai importante semnale care vin din partea americanilor treziţi la realitate sunt, pe de-o parte, că s-au desolidarizat de băsism (asta e: minciuna are picioare scurte, ulciorul nu merge de multe ori la apă, iarna nu-i ca vara şi madam’ Merkel ca Obama!), iar pe de altă parte că l-au lăsat din braţe pe Băsescu, zilele acestuia la Cotroceni începând să fie numărate.

Cel mai important lucru este însă acela că Statele Unite au adus aceste lucruri şi la cunoştinţa europenilor, oficial, fie şi prin intermediul OSCE...