Parliamentary debates

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Scoţienii au ales familia britanică, dând semnalul unităţii şi dincolo de graniţele Regatului Unit"

Referendumul privind independenţa Scoţiei a generat în acest an multe discuţii şi analogii mai mult sau mai puţin potrivite, dar rezultatul său a spulberat numeroase temeri şi a adus în prim-plan triumful unităţii într-un stat mai puternic.

La 10 zile de la aflarea rezultatelor, spiritele s-au calmat, teama de dezbinare s-a risipit, dezbaterile s-au mai domolit, iar încrâncenarea şi-a pierdut din sens. Scoţienii au ales familia britanică şi au dat semnalul unităţii şi dincolo de graniţele Regatului Unit.

Fără a ascunde temerile care au marcat ultimele zile dinaintea referendumului, dar având în vedere evoluţia sondajelor pe parcursul ultimelor luni, am putea spune că escaladările anterioare referendumului reprezintă avântul unui copil spre a lua viaţa în piept şi a tăia orice dependenţă de familia sa. Momentul zero, în schimb, 18 septembrie 2014, ne-a arătat încă o dată că indiferent de neînţelegeri şi ambiţii, familia este nucleul existenţei omeneşti, iar Regatul Unit arată ca o familie întărită şi mai solidă după disputele dintre membrii săi. Copilul şi-a cerut drepturile, dar tot el a ajuns la concluzia că rădăcinile de sute de ani nu pot fi rupte şi îngropate într-un moment de defulare.

Poporul scoţian s-a exprimat oferind un rezultat clar, de păstrare a celor patru naţiuni împreună. Poporul scoţian a respins desprinderea monetară, dezbinarea forţelor armate construite de secole, impunerea frontierelor de trecere, desprinderea de NATO şi îndepărtarea de UE. Sute de mii de scoţieni care lucrează şi trăiesc în diferite părţi ale Regatului Unit nu şi-au dorit să trăiască într-o ţară străină, ci doar într-o altă parte a familiei Regatului Unit. Viitorul Scoţiei, pe care ei însuşi l-au ales prin referendum, este alături de Marea Britanie, ca parte a unui stat puternic atât în Europa, cât şi la nivel mondial.

Faptul că scoţienii au trecut peste ambiţii personale atunci când au ales rămânerea în Regat sunt convins că nu reprezintă un act de laşitate, ci o conştientizare a greutăţii statutului său, ca parte a uneia din marile puteri ale lumii. Ambiţiile separatiste au fost copleşite de dorinţa de stabilitate economică şi oportunităţile pe care le oferă consolidarea unei naţiuni unite. În acelaşi timp, prezenţa la vot, o prezenţă istorică de 84,5%, nu doar legitimează un rezultat îmbrăţişat şi dincolo de graniţele Marii Britanii, ci este un exemplu de implicare civică, de preocupare politică şi de asumare a apartenenţei la structurile societăţii actuale.

Într-un moment în care în numeroase părţi ale Europei există germeni ai separatismului, şi fac aici referire la Ţara Bascilor şi Catalonia în Spania, Flandra în Ţările de Jos, Padania, şi Veneto în Italia, sau Corsica şi Bretania în Franţa, mesajul pe care Scoţia îl transmite bătrânului continent este mesajul viitorului, este mesajul care stă la baza constituirii Uniunii Europene şi este mesajul înţelegerii, al respectului şi al viziunii comune.

O dată în plus, Maria Britanie oferă un exemplu întregii Europe, printr-un referendum încuviinţat de ambele părţi, cu atât mai greu de digerat, în condiţiile unui context geopolitic tot mai imprevizibil, dublat de criza din Ucraina. Este de admirat decizia grea a Guvernului de la Londra de a permite scoţienilor să îşi decidă singuri soarta, cu toate avantajele şi dezavantajele sale. Pe de altă parte, nu ar trebui ca această decizie să stea drept precedent pentru orice voce care, sub inspiraţia momentului, proclamă dezbinarea şi desprinderea spre necunoscut.

Pentru că, inevitabil, referendumul Scoţiei asupra viitorului său a stârnit discuţii privind implicaţiile pe care poate să le aibă asupra ţării noastre, menţionez lipsa elementelor de similitudine cu situaţia din Transilvania, dar ţin să subliniez importanţa toleranţei, a înţelegerii şi puterea pe care o are unitatea oamenilor în sânul unei naţiuni. Interesele de bunăstare sunt aceleaşi pentru toată lumea, iar sorţii de izbândă sunt favorabili unei naţiuni susţinute de toţi membrii săi.

Într-o eră în care dinamica conexiunilor interumane este tot mai accentuată şi deschiderea la globalizare capătă valori uriaşe, refuz să cred că paradigma integrării europene, ca simbol al unităţii în diversitate, şi-a atins limitele politice, economice şi culturale. 18 septembrie 2014 trebuie să reprezinte un punct de turnură pentru toate popoarele lumii în căutarea liniştii, a păcii şi regăsirea dorinţei de convieţuire, dincolo de diferenţe etnice. Sper ca acest semnal venit dinspre Marea Britanie să stingă din dorinţele de secesiune şi să inspire la buna convieţuire nu doar între cetăţenii aceluiaşi stat, ci şi între state.