Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Agricultura trebuie să se transforme în business agricol rural!"

Au trecut aproape 30 de ani de la căderea comunismului, iar agricultura românească nu a reuşit să iasă din paradigma păguboasă a producţiilor record la hectar, uneori falsificate de oficialii guvernamentali de slabă calitate, doar pentru a ne da falsa impresie că lucrurile se schimbă în bine. Chiar şi cu aceste falsificări, producţia de cereale la hectar este mult mai mică decât în Germania, producţia de legume nu este nici pe jumătate ca în Italia, iar numărul de animale din zootehnie a scăzut constant, de la un an la altul. Dacă deschidem ochii bine, nu avem cum să nu constatăm că mediul rural trece printr-o tragedie şi o dezintegrare fără precedent în ultima sută de ani, tocmai din cauza slabelor performanţe ale agriculturii şi ale lipsei oricărei urme de industrializare în afara aşezărilor urbane: bătrânii nu-şi mai pot lucra ogoarele şi aşteaptă lunar o pensie indecent de mică, iar tinerii sunt tot mai puţini şi mai demotivaţi să vadă în agricultură o variantă de business extrem de profitabilă. De ce să munceşti oare în agricultură pentru 100 de lei pe zi, când poţi să stai foarte bine degeaba pe 50 de lei pe zi?

Cei care încă mai trudesc în agricultura românească o fac cu greu, fără dotări, fără irigaţii moderne şi ieftine, fără seminţe de calitate, fără sisteme de protecţie a culturilor, fără asigurări sau credite agricole avantajoase. Mai mult, bucuria unei eventuale producţii bune, pentru care Dumnezeu cu ploile sale ar un aport semnificativ, este stinsă de preţul mic oferit de samsarii de produse agricole, singurii care au prosperat indiferent de contextul economic şi politic prin care a trecut România. Producţie bună echivalează cu un preţ mic şi pierderi pentru fermieri, nu cu profit! Producţia slabă înseamnă abandonul total al activităţilor de producţie.

Nimeni nu a solicitat miniştrilor agriculturii din ultimii 30 de ani să revoluţioneze acest sector cu nu ştiu ce măsuri extraordinare, ci doar să pună în aplicare sisteme care şi-au demonstrat practic eficienţa. Măcar unul dintre ei ar fi trebuit să se uite la modelele de succes din ţările dezvoltate, precum SUA, Italia, Spania, Franţa, Germania sau Olanda, şi ar fi constatat că agricultura este tratată ca orice sector al economiei de piaţă, cu intrări şi ieşiri, cu investiţii şi acumulări de capital, cu oameni calificaţi, cu accent pe marcă şi pe valoare adăugată brută, generată în mediul rural. Nicio ţară dezvoltată nu exportă materii prime rezultate din producţia agricolă! Nicio ţară dezvoltată nu-şi bate joc de fermierul care munceşte şi-şi majorează producţia. În nicio ţară dezvoltată intermediarii nu câştigă mai mult decât producătorii!

Bugetul public stă foarte rău, pentru că în România se produce puţin. Vrem bani pentru majorarea pensiilor mici din sistemul de asigurări de sănătate, vrem bani mai mulţi ca să plătim salarii mai bune pentru profesori, medici, poliţişti, funcţionari şi militari. Pentru a avea aceşti bani, ar trebui să găsim soluţii, să producem mai mult, iar agricultura românească este acea resursă pe care niciun guvern de până acum nu a tratat-o corespunzător.

Am totală încredere că actualul ministru va face o schimbare majoră în modul în care statul se raportează la fermieri. Cred cu putere că fondurile europene pe care PSD nu a fost în stare să le aducă în ţară vor putea să fie folosite pentru a stimula apariţia de mici făbricuţe în mediul rural, care să producă biscuiţi şi paste făinoase din grâu, unt şi brânzeturi din lapte adevărat, compoturi şi conserve din fructe şi legume. Numai aşa vom putea asigura producătorului o valorificare a producţiei sale la preţuri care să-i demonstreze că agricultura este businessul secolului XXI şi ca importanţă şi ca profitabilitate.