Parliamentary debates

Domnul Cristian Buican:

"Nevoia de coerenţă în decizia politică"

Această declaraţie politică este motivată de solicitarea unui senator român, aceea ca în România să se renunţe la procesul de echivalare a diplomelor obţinute în străinătate, iar angajările să se facă în baza prezentării diplomei originale însoţită de o declaraţie pe proprie răspundere privind competenţele dobândite şi aptitudinea lor de a satisface fişa postului. Lăsând deoparte unele imprecizii ale exprimării domnului senator, care consideră că procesul de echivalare, efectuat în baza legii, nu e nimic altceva decât o prelungă procedură birocratică, vreau să atrag atenţia asupra a două probleme importante care ţin de esenţa politicului şi a guvernării. Aceste probleme sunt cu atât mai semnificative cu cât ne aflăm într-o perioadă dificilă, de pandemie, în care aşteptările cetăţenilor de la autorităţi sunt, pe bună dreptate, ridicate.

Prima problemă este aceea a încrederii cu care un cetăţean se adresează diverselor entităţi, private şi publice, de la şcoli şi spitale, de la primării şi guvern, pentru a-şi satisface nevoile de bunuri şi servicii. Nivelul de pregătire, competenţele celor care oferă aceste bunuri şi servicii sunt esenţiale pentru păstrarea încrederii în stat şi în autorităţi. De ce anume? Pentru că niciunul dintre cetăţeni nu are cunoaşterea necesară pentru a şti dacă cei care oferă bunuri şi servicii chiar au competenţa de a face acest lucru. Aceasta este a doua problemă. Soluţionarea primei probleme depinde de a doua problemă. Tradiţia statală, peste tot în lume, inclusiv în interiorul Uniunii Europene - ca o expresie atât a suveranităţii statului, cât şi a grijii lui pentru cetăţeni - este ca autorităţile naţionale să stabilească standarde pentru care sunt responsabile, garanţii. Ca atare, este necesar ca diplomele obţinute în afară să fie raportate la aceste standarde. Aceste două probleme şi modul lor de soluţionare pe care l-am descris ţin de însăşi esenţa statului, a contractului social dintre cetăţeni şi putere.

Este posibil ca o persoană să declare pe propria răspundere că are anumite competenţe; într-o societate libertariană, fără stat, aceasta poate deveni chiar regula; la urma urmelor nimic nu se opune ca acolo unde nu există contract social, stat, aranjamente politice să-ţi faci tratamente stomatologice la bărbier. După cum nu este exclus ca un aranjament libertarian să fie posibil. Deocamdată el este obiect de discuţii teoretice. Regula impusă nu doar de modul în care procedează toate statele, ci însăşi de logica funcţionării contractului social este ca autorităţile să dea garanţii cetăţeniilor astfel încât aceştia să aibă încredere că nu vor fi operaţi de un italian cu opt clase sau că nu vor avea ca în anii ʼ50 un profesor universitar care îşi dă bacalaureatul după ce a predat deja ani buni.

Pe scurt, tema pe care v-o aduc în faţă este de maximă importanţă, ţine de contractul social, de suveranitate şi de încrederea cetăţenilor. Putem debirocratiza, putem simplifica, dar nu putem face rabat de la verificarea necesară pentru a oferi garanţii cetăţenilor.