Parliamentary debates

Doamna Ana-Maria Cătăuţă:

"Protejarea patrimoniului de efectele dezastrelor naturale"

Cele două cutremure care au lovit Turcia şi Siria au produs nu doar pierderi însemnate şi de neînlocuit de vieţi omeneşti, ci şi numeroase distrugeri materiale.

Suntem solidari cu poporul turc şi transmit şi pe această cale sincere condoleanţe familiilor victimelor şi însănătoşire grabnică persoanelor rănite!

Efectele devastatoare ale acestor seisme au lovit puternic infrastructura şi au distrus monumente istorice de o valoare inestimabilă. Printre ele, şi un important monument din patrimoniul mondial UNESCO, castelul Gaziantep, una dintre cele mai bine conservate cetăţi din Turcia. Castelul Gaziantep datează de aproximativ 2000 de ani şi este o atracţie turistică, vizitată anual de aproximativ jumătate de milion de turişti.

Desigur, România este departe de Turcia, iar unda de şoc a cutremurelor nu a produs pagube materiale şi umane ţării noastre. Mai mult decât atât, Institutul Naţional pentru Fizica Pământului (INFP) arată că principala diferenţă între cutremurele care s-au produs în Turcia şi cele care au loc în zona seismică Vrancea este că cele din Turcia au fost de suprafaţă, în timp ce în România au loc, în general, cutremure de adâncime. De aici şi amploarea distrugerilor, care este mult mai mare în cazul seismelor de suprafaţă.

Bilanţul distrugerilor din Turcia şi Siria m-au determinat să readuc în discuţie nevoia stringentă de a proteja patrimoniul cultural din România.

Patrimoniul cultural este definit, în legislaţia în vigoare, ca fiind format din totalitatea bunurilor care reprezintă o mărturie şi expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor naţionale, indiferent de regimul de proprietate al acestora - Legea nr. 182/2000.

Ştiind că ţara noastră are unul dintre cele mai mari niveluri de risc seismic, un cataclism similar cu cel care a lovit Turcia şi Siria ar schimba total faţa multor oraşe şi zone. În cazul obiectivelor incluse în patrimoniul UNESCO, conform normelor în vigoare, autorităţile nu pot interveni în modificarea sau consolidarea monumentelor, dar pot lua măsurile juridice, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare corespunzătoare pentru ocrotirea şi conservarea acestora şi pot să extindă studiile şi cercetările ştiinţifice şi tehnice, şi să perfecţioneze metodele de intervenţie care permit unui stat să facă faţă pericolelor care ameninţă patrimoniul cultural sau natural. În cazul obiectivelor din patrimoniul cultural al statului român, autorităţile pot interveni atât legislativ, cât şi tehnic în modificarea sau consolidarea monumentelor. Nu în ultimul rând, toţi locuitorii unei localităţi - oraş, comună, sat -, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, pot juca un rol principal în protecţia patrimoniului.

Toată lumea poate proteja patrimoniul, cu toţii suntem responsabili şi trebuie să ne implicăm activ în protejarea moştenirii culturale, Pentru că patrimoniul este ceea ce strămoşii noştri au păstrat, au creat şi au lăsat moştenire pentru a ne aminti despre ei şi viaţa lor.

Patrimoniul reprezintă acumulări de cunoştinţe şi experienţe devenite platforme de lansare pentru noi experimente care, la rândul lor, duc la creşterea calităţii vieţii. Este o moştenire transmisă de la o generaţie la alta, iar misiunea noastră este, astăzi, să participăm activ şi constant la valorificarea şi menţinerea vie a acestor bunuri.

Avem datoria să protejăm moştenirea culturală şi să o predăm intactă copiilor noştri. Să fim responsabili, să arătăm respect şi iubire faţă de bunurile primite de la străbunii noştri, pentru a avea ce transmite şi generaţiilor viitoare, care au dreptul să-şi cunoască rădăcinile, ţara şi valorile!