Parliamentary debates

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Preţul aflării adevărului - declasificarea documentelor privind Revoluţia română din decembrie 1989"

Poate că în 1989, drumul spre dobândirea libertăţii, ne-am fi dorit să fie prefaţat de o revoluţie de catifea, sau de negocieri cu iz democratic, dar Revoluţia română din decembrie 1989 care a dus la înlăturarea dictaturii comuniste, rămâne o pată de sânge în istoria recentă a României. Indiferent dacă au fost ucişi de către cei care n-au avut curajul să-l părăsească pe dictator sau de către cei care au avut nevoie de crime pentru a trăi iluzia puterii, morţii revoluţiei sunt victime ale comunismului, iar Preşedintele României, Traian Băsescu, la 18 decembrie 2006, a dat citire în Parlamentul României, actului de condamnare a comunismului. Dar fără deschiderea arhivelor şi fără confruntarea minciunii pe care s-a bazat preluarea puterii, imediat după 1989, acest act ar rămâne o formă fără fond.

De aceea, se cuvine a sublinia Hotărârea adoptată de Guvernul României în şedinţa din data de 10 februarie a.c., cu privire la declasificarea a 7.617 file din documente cu nivel de clasificare secret de stat, emise de Ministerul Apărării Naţionale, privind Revoluţia română din decembrie 1989. Asociaţia 21 Decembrie 1989 a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o plângere referitoare la Dosarul nr. 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, cunoscut şi sub numele de ''Dosarele Revoluţiei''. După 100 de zile de grevă a foamei pentru adevăr făcute anul trecut (4 august-18 octombrie) şi anul acesta (12 ianuarie - 5 februarie) de Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 decembrie 1989, autorităţile statului român au răspuns, până la urmă, într-un prim pas de mult aşteptat. După cunoscutele amânări, negări, tergiversări şi refuzuri nejustificate, această declasificare a documentelor privind revoluţia anticomunistă poate fi un pas important spre reconciliere, într-o istorie mistificată. Încercarea de a deschide dosarele, într-un exerciţiu al onestităţii, al dialogului, cunoscând adevărul despre evenimentele din decembrie 1989, nu trebuie realizată doar cu scopul perfect legitim al găsirii vinovaţilor şi a supralicitării sentimentului acut de vinovăţie, ci aflarea adevărului cu un scop foarte precis, cel al reconcilierii. În fapt, se impune crearea unui cadru coerent, din perspectiva unor acte normative, dar şi din perspectivă juridică, astfel încât drumul spre reconciliere, spre înţelegerea istoriei noastre recente să dobândească o finalitate clară.

Domnul Romulus Rusan, directorul Centrului International de Studii asupra Comunismului, scria la data de 1 februarie a.c. într-o scrisoare deschisă adresată Preşedintelui României, despre cei 1.100 de morţi din timpul evenimentelor din decembrie 1989. "Ceea ce m-a izbit, parcurgând, nume de nume, acest imens pomelnic al celor ce şi-au pierdut viaţa în numele libertăţii, este marea lor diversitate:adolescenţi şi pensionari, muncitori şi artişti, femei casnice ucise înlocuinţa lor sau militari în termen împuşcaţi în urma unor ordine haotice.Toţi îşi cer dreptatea, după ce s-au sacrificat pentru libertate.

Dacă mă gândesc bine, este cea mai mare densitate de oameni ucişi într-untermen atât de scurt - din 17 decembrie până spre sfârşitul lui decembrie1989", scrie Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de studii asupra Comunismului.

Iată de ce, stimaţi colegi parlamentari, trebuie să încurajăm şi să sprijinim instituţiile statului, asociaţiile de revoluţionari în încercarea de recuperare a acelor fragmente de adevăr care pot înlătura pentru totdeauna încercările de mistificare a revoluţiei anticomuniste din România, fraudele semantice lipsite de orice bun-simţ, aşteptând un verdict al istoriei noastre recente bazat pe documente reale, probe neîndoielnice, şi nu pe închipuiri ale minţii omeneşti. Până la urmă, libertatea înseamnă dreptul de a spune adevărul. Dacă minciuna era esenţa metafizică a comunismului, cum spunea Soljeniţîn, iar disidenţii anticomunişti au plătit un preţ al rostirii adevărului, astăzi noi trebuie să plătim preţul aflării adevărului. Nu uitarea, indiferenţa sau complicitatea minciunii, ci cunoaşterea adevărului a ceea ce ne-a fost dat să trăim, iertarea şi reconcilierea pot fi soluţii reale pentru istoria recentă a României.