Parliamentary debates

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Florile şi miniştrii domnului Băsescu"

Ca de obicei când este vorba despre subiecte dramatice pentru poporul pe care îl păstoreşte, Preşedintele Băsescu a hăhăit satisfăcut că i-a mai ieşit o lovitură de imagine: promulgarea Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, fix de Ziua Femeii, motiv de împăunare şi pretext pentru deja celebra-i frază: "Dacă vă mai atinge cineva cu altceva decât cu o floare, să meargă în puşcărie!"..., fără a scăpa prilejul de a mai arunca cu nişte noroi în capul parlamentarilor: "Am promulgat Legea cu protecţia femeilor în familie. Cred că este cel mai serios mesaj. Şi nici nu era sosită, am cerut-o de la Parlament să mi-o dea repede, ca să o promulg azi. Aşa că nu o să mai fiţi bătute acasă de bărbaţi..."

Ne-ar fi emoţionat până la lacrimi domnul preşedinte dacă preocupările domniei sale în domeniu şi convingerile personale l-ar fi determinat să o "ceară de la Parlament" în chiar ziua adoptării sale, prin vot final în plenul Camerei, pe 28 februarie a.c.. Poate că, dacă ar fi procedat astfel, pe 5 martie criminalul din Dorobanţi s-ar fi gândit de două ori înainte de a-şi descărca gloanţele în nevastă şi poate că şi multe alte drame, rămase nemediatizate, nu s-ar fi produs.

Ori şi mai bine ar fi fost dacă domnia sa, atât de jucător pe scena istoriei, ar fi intervenit şi în chestiunea asta acolo "unde trebuia" pentru ca miniştrii internelor să facă bine şi să aplice legea deja existentă.

Oare nu exista cadrul legal pentru rezolvarea reclamaţiei depuse de victimă la secţia de poliţie, în care scrisese, negru pe alb, că se teme pentru viaţa sa, pentru că soţul violent a ameninţat-o în repetate rânduri şi pentru că este posesor de armă letală?

Oare nu există nici cadrul legal pentru ca un disperat nemernic să nu poată fi angajat tocmai la interne şi, în niciun caz, să nu i se acorde permis de portarmă?

Mai mult decât atât, apărarea drepturilor omului este un principiu fundamental al Consiliului Europei, organism care a aprobat o serie întreagă de documente în scopul punerii la dispoziţia statelor membre a unei definiţii unitare a violenţei în familie şi identificarea factorului comun la nivel european cu privire la normele şi procedurile legale, atât penale, cât şi civile, aplicabile.

Recomandarea 5/2002, afirmă, de pildă, că "violenţa împotriva femeilor este rezultatul raporturilor inegale de forţă între bărbaţi şi femei şi conduce la o gravă discriminare a sexului feminin, atât în cadrul societăţii, cât şi în familie" şi, în acest context, Consiliul Europei a solicitat explicit statelor membre să adopte măsuri preventive şi să elaboreze măsuri pentru a-şi adapta legislaţia, pentru a preveni astfel de lucruri.

România a răspuns imediat acestei recomandări, adoptând Legea nr.217/2003 şi a înfiinţat chiar şi Agenţia Naţională de Protecţie a Familiei, care are atribuţii specifice elaborării, implementării şi aplicării unei strategii naţionale în domeniul violenţei în familie, precum şi Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse, completată cu OUG nr.84/2004, prin care s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Egalitatea de şanse între Femei şi Bărbaţi.

Şi nu mai amintim aici şi numeroasele demersuri legislative făcute în acest domeniu de partidele din opoziţie şi nici presiunile puse pe mediul politic de către societatea civilă.

Domnule preşedinte, nu de lege duceam noi lipsă, ci de şefi-puşi de dumneavoastră, care să o aplice, de mai puţine "lovituri de imagine" şi de mai multă muncă, cu suflet şi cu cap... dacă este posibil.

...Dar, la urma urmelor, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!