Parliamentary debates

Domnul Mihăiţă Găină:

"Absorbţia fondurilor europene"

În cei 6 ani care s-au scurs din exerciţiul bugetar şeptenal al Uniunii Europene, niciunul dintre guvernele României, care au avut la dispoziţie bani europeni, nu a reuşit să valorifice cât de cât această resursă financiară deosebit de preţioasă. S-a spus, uneori superficial şi cu răutate, altă dată pe bună dreptate că, deşi sunt fonduri nerambursabile, aceşti bani nu prezintă interes pentru că din ei nu se poate fura. Cauzele, fie obiective, fie subiective, sunt însă mult mai diverse şi mai serioase.

Fiind la începutul unui nou ciclu de guvernare nu este lipsit de importanţă să fixăm mai bine situaţia în care ne găsim la ora actuală în acest domeniu, ceea ce ne va permite să punem într-o lumină corectă atât eşecurile de până acum, cât şi eventualele reuşite din acest an şi din cei următori.

Iată în câteva cuvinte cum stă situaţia.

România plăteşte anual 1,3-1,5 miliarde de euro sau aproximativ 1% din PIB-ul său la bugetul Uniunii, suma plătită până acum însumând puţin peste 8 miliarde de euro; cu alte cuvinte, între 2007 şi 2013, România va contribui cu maximum 10 miliarde de euro, şi ar putea primi în schimb peste 30 de miliarde. Per total, între 2007 şi 2012, am contribuit cu 8,36 miliarde şi am primit 11,33 miliarde, de unde rezultă o diferenţă de 3 miliarde euro. În acest fel se poate argumenta că ţara noastră este o beneficiară netă de fonduri europene, spre deosebire de marii contribuitori care primesc mai puţin decât contribuţia lor la bugetul Uniunii. În şeptenalul 2007-2013, UE ne-a pus la dispoziţie circa 33 miliarde de euro, respectiv 5,5 miliarde pe an, aici fiind cuprinse fondurile structurale, în valoare de aproape 20 de miliarde, şi cele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Cum am afirmat mai sus, marea problemă şi blamul asupra guvernelor de până acum se reţin în gradul extrem de redus de absorbţie, abia o treime dintr-un total de 33 de miliarde de euro. Efectele pozitive ale acestora - cei mai ieftini bani - nu se simt în viaţa românilor, deoarece diferenţa anuală dintre cât dăm şi cât primim este foarte redusă. De exemplu, anul trecut, în 2012, am primit doar un plus de 313 milioane de euro. Aici este vorba de sumele brute, pentru că la o analiză mai aprofundată se poate să descoperim că românii sunt nevoiţi să facă cheltuieli suplimentare pentru accesarea banilor europeni şi care nu sunt luate în considerare la decontare, ceea ce ar face şi mai inconsistentă diferenţa dintre cât am luat şi cât am dat, ca să nu mai vorbim de proasta plasare a unor investiţii.

Din acest punct de vedere, autorităţile româneşti cu răspunderi în domeniu sunt codaşele Uniunii Europene, chiar şi în comparaţie cu vecinii noştri bulgari. Astfel, cu referire strict la fondurile structurale (fără agricultură şi dezvoltare rurală), România a înregistrat, la sfârşitul anului trecut, un grad efectiv de absorbţie de 11,5% (2,3 miliarde din 20 de miliarde), iar Bulgaria mai mult decât dublu, cu un grad de absorbţie de 26,7%. În 2012, în timp ce România sporit gradul de absorbţie cu 5,9 puncte procentuale, Bulgaria a reuşit o creştere de 8,5 puncte procentuale.

Cu toate aceste neîmpliniri de până acum, fondurile europene constituie o resursă extraordinar de importantă pentru noi, căreia trebuie să-i acordăm un tratament de excepţie. Acesta este motivul pentru care consider că absorbţia fondurilor europene constituie provocarea numărul unu şi proba cea mai elocventă a capacităţii actualului guvern.

În aceste condiţii, mi se par absolut fireşti ţintele mobilizatoare, dar posibil de atins cu un efort deosebit, pe care actualul Guvern şi le-a fixat prin bugetul de stat şi prin măsurile luate pentru asigurarea realizării obiectivelor de a urca absorbţia fondurilor europene la 50% în acest an şi la 80% până în 2015.

Am toată încrederea că Guvernul Ponta şi Ministerul Fondurilor Europene, prin domnul ministru Eugen Teodorovici, care am constatat că a dispus deja o serie de măsuri în sistemul intern şi demersuri la autorităţile UE, vor găsi în continuare resursele umane, manageriale şi politice suplimentare pentru a debloca cât mai repede desfăşurarea tuturor programelor finanţate cu bani europeni, blocate din vina foştilor guvernanţi, şi de a pune în funcţiune noul dispozitiv uman şi administrativ prin care banii din fondurile europene, care au rămas de cheltuit din bugetul anterior şi cei care vor veni prin bugetul 2014-2020, să poată contribui din plin la dezvoltarea României şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii concetăţenilor noştri.