Parliamentary debates

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Răspuns ipocriziei şi apărătorilor evaziunii fiscale"

Criticile neavenite şi ipocrite ale celor care plâng astăzi din pricina faptului că inspectorii fiscali "îi prigonesc" pe afaceriştii oneşti îmi stârnesc un gust amar puternic. Observ astfel cum cei care se autoproclamă alternativa la guvernare una spun astăzi, alta spun mâine, şi cu totul alta fac în realitate. Astfel, dacă până mai ieri boceau de mama focului că Victor Ponta nu se luptă bărbăteşte cu evaziunea fiscală, astăzi trăiesc cu multă empatie frica analizelor şi controalelor inopinate ale organelor fiscale. Să-i lase pe antreprenori, să nu-i mai chinuie! Cum aş putea să le înţeleg eu lor comportamentul şi atitudinea decât în cheia cuvintelor drepte ale lui Caragiale "să se revizuiască primesc ... dar să nu se schimbe nimica ...!"

Deşi mulţi nu au înţeles-o, lupta cu evaziunea fiscală în România nu a început nici ieri şi nici astăzi. A fost un proces îndelungat care a demarat odată cu preluarea guvernării şi cu reorganizarea reală a ANAF şi eficientizarea acestei instituţii. Această instituţie ajunsese să funcţioneze după chipul şi asemănarea fostei guvernări. Controalele fiscale se făceau selectiv, după criterii subiective, după pofta şefilor, iar ANAF nu reprezenta interesele bugetului public şi ale românilor, ci doar arma de luptă cu adversarii politici. Reorganizarea ANAF după modele de succes occidentale s-a încheiat încă de anul trecut, iar forma nouă în care funcţionează aceasta începe să se vadă real în bugetul public. Astfel, agenţii economici descoperă unul câte unul că, încă din 1999, casa de marcat care emite bonuri fiscale este obligatorie în activităţile de comerţ cu amănuntul. Numai după primele trei luni ale anului peste trei miliarde de lei au venit suplimentar la bugetul de stat, surplus care va permite Guvernului implementarea unor măsuri în beneficiul tuturor românilor: reducerea TVA la produsele de bază, creşteri salariale în învăţământ.

De asemenea, aceiaşi agenţi economici obişnuiţi să dea un telefon nu ştiu cui, ca să-şi ascundă ilegalităţile, observă acum cu nelămurire că astfel de lucruri nu mai sunt posibile. Inspectorii fiscali nu mai tremură de frica telefoanelor date şefilor şi respectă doar prevederile legale. Mai mult, tradiţionalul pliculeţ de "mulţumire" prin care se cumpăra bunăvoinţa inspectorilor fiscali nu-i mai ajută, ci, dimpotrivă, s-ar putea să-i ajute să ajungă în faţa procurorilor anticorupţie.

Oricum i-am spune şi oricum am defini-o, evaziunea fiscală este o ameninţare uriaşă la securitatea naţională, atât prin slăbirea mediului economic de bună-credinţă, cât şi prin secarea de resurse a bugetului public. Aşa cum fiecare salariat, cum fiecare pensionar sau cetăţean de bună-credinţă îi plăteşte impozitele şi taxele încă de la începutul anului, aşa şi agenţii economici trebuie să se conformeze la obligaţiile fiscale. Agenţii economici înşişi trebuie să fie conştienţi că Guvernul nu-i poate ajuta dacă nu are resurse, că programele de sprijin pentru IMM-uri provin tocmai din aceste resurse colectate.

Am toată convingerea că ANAF va câştiga lupta începută şi că va acumula, de la o zi la alta, tot mai multă simpatie din partea cetăţenilor români. Este cu totul adevărat că s-au mai înregistrat şi unele probleme la care, odată sesizate opiniei publice de către presă, Guvernul a reacţionat prompt şi a modificat legislaţia subsecventă. Zilele acestea, când Guvernul Ponta îşi creionează un raport de activitate după trei ani de la preluarea guvernării, cred că ar fi util să precizeze în conţinutul său că şi întărirea disciplinei fiscale, stoparea risipei bugetare şi lupta împotriva evaziunii fiscale se înscriu în lungul şir de realizări al Guvernului.

Da, am toată convingerea că Guvernul va câştiga lupta împotriva evaziunii fiscale, iar resursele colectate din economie ne vor permite să mergem mai departe, atât cu dezvoltarea economiei româneşti, dar să reuşim să finalizăm şi lungul şir de reparaţii sociale la care ne-am angajat. Dintre acestea, obiectivele pe termen scurt rămân: salarizarea publică, a dascălilor şi medicilor şi îndreptarea nedreptăţilor făcute pensionarilor.