Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua mondială a libertăţii presei"

În fiecare an, la data de 3 mai, este marcată în întreaga lume Ziua mondială a libertăţii presei.

Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată în 1993 de către Adunarea Generală a Organizaţiilor Naţiunilor Unite. De atunci, ziua de 3 mai este sărbătorită în întreaga lume, fiind considerată un bun prilej pentru evaluarea gradului de independenţă, promovarea importanţei protejării presei de agresiuni sau cenzură şi pentru a aduce un omagiu celor ce au contribuit semnificativ a dezvoltarea presei.

La 25 ani de la revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, chiar şi cei mai sceptici observatori ai realităţilor sociale din România admit că libertatea de expresie este un drept câştigat. Libertatea presei a fost în toţi aceşti 25 de ani de suişuri şi coborâşuri un pilon pentru democratizarea României, o redută peste care nici cei mai înfocaţi adversari ai acestui principiu democratic nu au putut să treacă.

Cu toate acestea, nu putem să nu sesizăm şi paşii înapoi făcuţi în ultimii ani, în ceea ce priveşte independenţa presei. Vedem cum, de exemplu, România rămâne pe un modest loc 84 în clasamentul mondial al libertăţii presei, conform prestigioasei organizaţii Freedom House, la egalitate cu state precum Republica Dominicană. Mai îngrijorător este faptul că, în Europa, România se situează la coada clasamentului, poziţia 36 din 42, la fel ca în raportul de anul trecut, urmată doar de Albania, Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Grecia, Macedonia şi Turcia. Comparativ, Croaţia şi Serbia ocupă locul 34, Bulgaria - 32, Ungaria - 31, Italia - 30, toate fiind ţări în care presa este considerată doar parţial liberă, aşa cum este şi cazul României.

De ce doar parţial liberă presa în România? Răspunsurile le-am putea găsi într-un alt raport al unei organizaţii de prestigiu în analizarea evoluţiilor presei, şi mă refer la Centrul pentru Jurnalism Independent. "Dacă ar fi să definim cu un singur cuvânt starea sectorului mass-media în anul 2014, frica ar fi cuvântul cel mai potrivit, frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu ştie dacă va primi salariul, frica de patron, de politicieni, de autorităţi, frica managerilor care încearcă să supravieţuiască pe o piaţă aflată în cădere liberă şi unde regulile jocului concurenţial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de instituţiile statului, care ar putea să vină în orice moment în controale prelungite abuziv, şi, de ce nu, frica celor care au încălcat legile, că mecanismele de control ale statului încep să funcţioneze. "Câinele de pază al democraţiei pare mai timorat ca oricând", acesta este poate citatul cheie din raportul publicat de CJI.

România nu va putea parcurge mai departe drumul democraţie consolidate, fără a face progrese la capitolul libertatea presei. Ca oameni politici care interacţionăm aproape zilnic cu presa şi care conştientizăm la adevărata valoare rolul presei libere într-o democraţie funcţională, cred că trebuie să milităm în toate acţiunile noastre politice pentru normalizarea spaţiului mediatic românesc.