Parliamentary debates

Doamna Aida-Cristina Căruceru:

"Proiectul de completare a Legii violenţei în familie reprezintă o victorie uriaşă pentru femeile din România. Violenţa psihologică este acum considerată o formă de manifestare a violenţei în familie"

În ultimul an şi jumătate, am adus de mai multe ori în atenţia dumneavoastră subiectul violenţei în familie şi al violenţei împotriva femeilor, în general. Este o problemă serioasă, cu consecinţe grave, care necesită atenţie şi soluţii.

În acest context, Guvernul PSD, condus de o femeie, a iniţiat un proiect de lege care permite o luptă reală şi eficientă împotriva acestui tip de violenţe, iar luni, plenul Camerei Deputaţilor, cu votul majorităţii PSD-ALDE, a adoptat actul normativ.

Este o victorie uriaşă pentru femeile din România, care acum se pot bucura de elementele de protecţie instituite de Convenţia de la Istanbul, pentru combaterea şi prevenirea violenţei în familie şi a violenţei împotriva femeilor. Am prezentat plenului raportul Comisiei juridice privind proiect de lege, un motiv în plus de a convinge colegii deputaţi de importanţa modificărilor aduse cadrului legislativ ce guvernează violenţa în familie.

Din punctul meu de vedere, cea mai importantă victorie este că violenţa psihologică a fost definită în lege ca fiind o formă de manifestare a violenţei în familie. Numărul femeilor care sunt agresate fizic este unul destul de mare, dar numărul femeilor care sunt terorizate, hărţuite, ameninţate şi a căror viaţă este făcută un calvar de partenerul lor este mult, mult mai mare. Până acum, presiunile psihice la care erau supuse aceste femei nu intrau sub incidenţa legii, ceea ce era profund greşit. De luni, violenţa psihologică este considerată tot o formă de violenţă şi este definită ca fiind "impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau prin orice modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângeri de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere". Este un uriaş pas înainte. Practic, hărţuirea împotriva femeilor, gelozia, terorizarea prin telefon devin acum fapte incriminabile. Femeile din toată România trebuie să ştie că nu motive să îndure teroarea psihologică a partenerilor şi acum au şi instrumentele juridice pentru a lua măsuri.

La fel de importantă este şi definirea violenţei sociale ca fiind "impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, pentru că este cunoscut faptul că o metodă a agresorilor este să izoleze femeia de familia ei, de sistemul ei de sprijin, pentru a o ţine ostatic într-o perpetuă stare de tensiune şi violenţă. Legea defineşte şi violenţa spirituală ca fiind acea manifestare care diminuează sau ridiculizează aspiraţiile membrilor familiei. Adică partenerul nu are dreptul să râdă sau să minimizeze dorinţele femeii de a-şi întemeia o carieră, de a-şi urma sau continua studiile şi de a-şi căuta fericirea în viaţă. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai poate să râdă de ceea ce un membru al familiei consideră că este important pentru el sau pentru ea.

Mai trebuie subliniat, cât de des posibil, că aşa-zisa onoare nu poate fi considerată drept justificare pentru orice fel de acte de violenţă împotriva femeilor sau bărbaţilor. Este o prevedere care permite României să intre în lumea modernă, civilizată, progresistă, în ceea ce priveşte protecţia cetăţenilor ei.

Această lege esenţială pentru femeile din România redefineşte conceptele de violenţă domestică, violenţă împotriva femeilor, reglementează obligaţia autorităţilor locale de a menţine baze de date cu informaţii despre servicii, centre sau alte forme de sprijin pentru victimele violenţei domestice, includerea în materialul didactic din sistemul de educaţie a unor probleme precum egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen şi a respectului reciproc. Toate acestea sunt de natură să ducă la creşterea calităţii convieţuirii în România.

În ceea ce priveşte ordinul de protecţie, legea votată de plenul Camerei Deputaţilor reglementează ordinul de protecţie provizoriu ca fiind o formă specifică de protecţie a victimelor unor fapte grave de violenţă domestică şi impune măsuri de monitorizare a respectării ordinului de protecţie care pot fi dispuse de organele de poliţie, precum şi reglementarea unui sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării agresorului în cazul ordinului de protecţie provizoriu şi a ordinului de protecţie. Cu alte cuvinte, toate aceste prevederi fac ca ordinul de protecţie să fie un instrument real şi eficient pentru siguranţa femeilor din România.

Este unul dintre cei mai fermi paşi pentru transformarea şi modernizarea României şi pentru asigurarea unui climat familial demn şi sigur pentru femeile din această ţară şi sunt mândră că un Guvern social democrat a iniţiat această lege.