Parliamentary debates

Domnul Dănuţ Aelenei:

"Strategia energetică naţională"

Dacă accesăm site-ul Transelectrica, vom observa situaţia Sistemului Energetic Naţional.

Observăm, de asemenea, că, mai tot timpul, există un sold negativ de 2000 de mW energie pe care de obicei o cumpărăm de pe piaţa liberă.

Din punct de vedere al producţiei de energie, acum, după 32 de ani, am involuat, iar conceptul de independenţă energetică a României este unul perimat, în locul lui se încearcă implementarea aşa-numitului concept de securitate energetică.

Ce este de făcut?

În primul rând, ar trebui să construim cât mai multe capacităţi de producere şi stocare a energiei.

Repunerea în funcţiune, construcţia şi retehnologizarea centralelor pe cărbune şi combustibili fosili, astfel încât ele să se încadreze în normele de poluare în vigoare, este o prioritate.

Hidrocentralele sunt o sursă nepoluantă de energie electrică, care, împreună cu fermele de eoliene şi fotovoltaice, trebuie să-şi continue dezvoltarea pentru a produce cât mai multă energie.

Prin construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă şi SMR-urilor, care vor fi amplasate pe Valea Jiului, România ar putea deveni un hub european de producţie şi furnizare a energiei electrice.

Exploatările de petrol din ţară, indiferent de producţia obţinută, trebuie intensificate în aşa fel, încât să creştem producţia locală de petrol.

Gazele din Marea Neagră trebuie extrase şi folosite în interes naţional.

La Constanţa este necesară construcţia unui terminal de gaze lichefiate.

Preţul combustibililor la pompă, în România, este unul dintre cel mai mari din UE, din cauza valorii crescute a accizelor - accizele reprezintă mai mult de jumătate din preţ).

Prin amplasarea de panouri fotovoltaice, de cel puţin 5 kWp pe fiecare acoperiş, România are şansa să devină o ţară de prosumatori. Surplusul de energie se va folosi pentru generarea şi acumularea de hidrogen, ce reprezintă o sursă nepoluantă de energie.

Îmi amintesc de faptul că, în vremea copilăriei, existau contracte în care consumatorii casnici se obligau să consume mai multă energie electrică noaptea, pentru a evita vârfurile de suprasarcină din timpul zilei, şi în acest fel energia consumată pe timpul nopţii era mai ieftină.

Un alt aspect destul de important îl reprezintă izolarea termică a clădirilor, astfel încât pierderea de energie dinspre interior spre exterior să fie cât mai mică, pentru a micşora energia necesară încălzirii, respectiv răcirii acestor clădiri.

Toate procesele de producţie ar trebui optimizate astfel încât să se consume cât mai puţină energie.

Fiecare kW economisit este vital.

Numai aşa putem stopa sau reduce preţurile la energie şi, implicit, costurile alimentelor şi celorlalte bunuri de larg consum.

Numai aşa România se poate transforma dintr-o ţară, importatoare de energie, în una producătoare şi exportatoare de energie.