Parliamentary debates

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Miron Chichişan.

Urmează domnul deputat Popa Nicola.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Miron Chichişan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În aceste zile de septembrie, poporul român comemorează cu pietate tragicele evenimente din îndurerata noastră Transilvanie, care au urmat odiosului Dictat de la Viena din 30 august 1940.

Pe teritoriul Transilvaniei, în primul an al ocupaţiei, hortyştii au comis 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, bătăi, arestări, profanări, devastări colective şi individuale. Acceptând clauzele Tratatului de pace de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria hortystă nu s-a gândit nici un moment să le şi respecte.

Conducătorii hortyşti se simţeau lezaţi de pierderea pământului Transilvaniei, condamnând mereu "nedreptatea" Trianonului şi nutrind tendinţe revizioniste, de reanexare a acestui străvechi pământ românesc.

Sub impulsul acestora, populaţia maghiară din Transilvania era îndoctrinată cu idei revizioniste, potrivit cărora "Transilvania în întregimea ei, ca o unitate intangibilă, trebuie repusă sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare". Ura maghiarimii din Ungaria, şi nu numai, împotriva naţiunii române şi-a dezvelit caracterul ei patologic imediat după Dictatul de la Viena.

La 9 septembrie 1940, armatele hortyste de ocupaţie au ajuns în Judeţul Sălaj. După cum relatează săteni din Treznea, care au fost martori ai masacrului (Blaj Maria, 66 ani; Perneş Ambroziu, peste 70 de ani; Bârjac Ambroziu, peste 70 ani) în vârful Muntelui Meseşului, baronul Bay Ferencz - cel mai bogat locuitor din Treznea - a avut o întrevedere cu capii acestei armate. Ca urmare, câteva plutoane de honvezi s-au îndreptat spre localitatea Treznea. În urma lor au venit câţiva unguri din Zalău, care, împreună cu honvezii, au comis atrocităţi incredibile pentru epoca modernă a umanităţii. Au incendiat peste 25 de gospodării româneşti şi au omorât 86 de oameni - toţi români - bărbaţi, femei, bătrâni, copii, între doi şi 82 de ani. Prima grijă era să-i anihileze pe liderii spirituali ai populaţiei româneşti - preoţii şi învăţătorii. Astfel că primii asasinaţi au fost preotul Traian Costea, 56 de ani, învăţătorul Lazăr Cosma, 34 de ani, şi soţia sa, învăţătoarea Aurelia Cosma, de 30 de ani, femeie gravidă.

Te cutremuri citind pe marmura care acoperă groapa comună unde au fost înmormântaţi cei ucişi: Ioan Sălăjan, de doi ani, Aurica Brumar, de 5 ani, Vasile Puşcaş şi Ioan Jurcă, de 17 şi respectiv 21 de ani, Gavrilă Ionuţaş, de 78 de ani, Ileana Romitan, de 79 de ani şi, cel mai vârstnic, Maria Bârjac, de 82 ani. Am amintit doar câţiva din cei 86 de martiri.

Măcelul săvârşit de hortyşti la Treznea avea să se repete după numai 4 zile în localitatea Ip, unde cruzimea ucigaşilor a depăşit cotele din 9 septembrie. Aici, propaganda revizionistă maghiară dăduse deja roadele scontate de conducătorii Ungariei hortyste. Luase fiinţă organizaţia de tip fascist Rongyos Garda (Garda Zdrenţăroşilor), iar la 5 septembrie 1940 a fost organizată şi aşa-zisa "Gardă Naţională", care avea misiunea de a menţine ordinea şi liniştea publică în localitatea Ip şi în împrejurimi. Fruntaşii acestei organizaţii erau baronul Farago Istvan, învăţătorul Uihely Bela şi săteanul Biro Emeric.

Împreună cu organizaţiile fasciste amintite mai sus, honvezii lui Horthy au comis un măcel uman nemaiîntâlnit în istorie, prin cruzimea şi barbaria sa. Au fost asasinaţi 158 de oameni, toţi români, aruncaţi la groapa comună. Pe piatra de la căpătâi, refăcută în 1984, voi citi câteva nume, numai ale celor asasinaţi: Hosu Lucica, de 3 săptămâni; Jurcuţ Gheorghe, de 6 luni; sora acestuia, Jurcuţ Viorica, de 3 ani; Bogza Iuliana de 3 ani şi fratele său, Bogza Dumitru, de 5 ani; Bocean Maria, de 30 de ani, şi cei doi copii ai săi - Maria de 3 ani şi Dumitru, de 5 ani; apoi, Sârbu Vasile de 77 ani; Buboi Maria, de 81 ani. Masacrul avusese loc în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. Ca şi în cazul celor asasinaţi la Treznea, şi cei măcelăriţi la Ip aveau o singură vină: erau români.

Zilele trecute am revăzut groapa comună a martirilor din Ip şi pe cea de la Treznea. În zilele de sărbători religioase, cetăţenii din aceste localităţi-martir ale neamului românesc merg cu flori şi aprind lumânări, înălţând rugăciuni către Dumnezeu, să ferească neamul de asemenea atrocităţi, care au îndoliat pentru totdeauna comunitatea umană de pe acele meleaguri.

Noi, românii, suntem un popor tolerant, pentru că în străbuna noastră credinţă răzbunarea este considerată păcat. Dar tot atât de mare păcat ar fi dacă am uita acele tragice evenimente care s-au petrecut cu 58 de ani în urmă.

Cuvintele mele se vor doar un modest omagiu adus martirilor de la Ip şi Teznea.

Dumnezeu să le odihnească în pace sufletele nevinovate!