Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Nicolae Popa are cuvântul. Se pregăteşte domnul domnul Eugen Nicolicea, Grupul parlamentar PDSR.

Domnul Neculai Popa:

Din declaraţiile de presă ale iniţiatorilor proiectului de Lege a funcţionarului public, rezultă că una din raţiunile esenţiale ale acestui act normativ constă în preocuparea de depolitizare a structurilor autorităţilor publice atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.

În ceea ce mă priveşte, dar nu numai pe mine, se ridică un mare semn de întrebare, şi anume care este termenul de referinţă pentru această asanare. Eu consider că termenul de referinţă trebuie să fie întreaga perioadă postrevoluţionară şi până în prezent. Este inacceptabilă ideea ca procesul eventual de depolitizare să ia în considerare actuala stare de lucruri ca o premisă obiectivă. Se ştie că, din 1990 şi până în prezent, structurile autorităţilor publice au fost supuse unor suite succesive de asalturi politizatoare. Întâi a fost desfiinţarea structurilor de tip comunist totalitar, apoi a urmat fesenizarea, după aceea, după alegerile din 1996, se desfăşoară, cu o deosebită tenacitate, cederizarea, plus pederizarea, plus penelizarea.

Este inadmisibil ca funcţionarul public să rămână la cheremul şefului ierarhic care, după bunul plac, poate da calificative care ar putea avea urmări grave asupra pregătirii profesionale şi a calităţii unui om, marginalizându-l complet pentru toată viaţa.

În momentul actual, structurile autorităţilor de stat sunt infestate de multiple influenţe: partizanate şi eşaloane ale clientelei politice de toate culorile, dar cu preponderenţă deosebită aparţinând actualei puteri.

Se impune, de urgenţă, depolitizarea funcţionarului public, pentru că partidele politice vin şi pleacă de la putere, guvernanţii la fel, dar aceşti specialişti care acumulează experienţă, printr-o muncă susţinută, trebuie să rămână obiectivi şi echidistanţi, în faţa rezolvării problemelor cetăţenilor. A accepta ca premisă a depolitizării, situaţia de astăzi, după infiltrările masive ale unor vedenii, membri de partid, clientele ale forţelor politice care deţin şi exercită puterea, ar însemna să cauţionăm, pe termen nedefinit, culoarea politică a funcţionarilor publici care, aşa cum este dată astăzi, în urma rezultatului alegerilor generale şi prezidenţiale din toamna anului 1996, de fapt, ar consacra conservarea acestora, fenomenul politizării rămânând intact şi acut, problema rămânând deschisă, nesoluţionată.

Câteva dintre principiile pe care această lege trebuie să le respecte, în mod obligatoriu, ar fi următoarele: statutul de funcţionar public trebuie să fie un statut distinct de al altor funcţionari, definit printr-un număr de atribuţii şi obligaţii clare; în selectarea şi numirea funcţionarilor publici, indiferent de treapta ierarhică sau structură, criteriile privind profesionalismul şi calităţile morale şi cetăţeneşti trebuie să fie determinante; legea trebuie să prevadă expres că locurile de muncă ale funcţionarilor publici nu trebuie să fie afectate de schimbările de Guvern sau de majorităţile parlamentare şi să conceapă mecanismele necesare împiedicării unor astfel de abuzuri; legea trebuie să prevadă niveluri salariale şi de pensii minim garantate funcţionarului public, care să-l plaseze constant peste nivelurile de salarizare sau pensii ale altor categorii socio-profesionale, echivalente care activează în alte sectoare ale societăţii, indiferent de natura, de stat sau privată, a sectorului.

Ţinând cont că, la noi, administraţia publică este încă o ştiinţă necunoscută şi lucrăm, de fapt, după modele şi într-o concepţie care nu mai au nici o legătură cu întregul proces de restructurare, pe care îl parcurgem, prin Legea funcţionarului public vom promova şi înfiinţa acele instituţii speciale, cu caracter postliceal şi universitar, care să asigure o pregătire corespunzătoare viitoarelor cadre care pot accede în administraţia publică.

În ceea ce priveşte depolitizarea structurilor autorităţilor publice, propunem următoarele măsuri: scoaterea la concurs a tuturor funcţiilor care intră în categoria funcţionarilor publici; reconfirmarea individuală pe funcţie, anual, în faţa unei comisii autorizate, examinarea presupunând un interviu şi probă practică de îndeplinire a atribuţiilor postului, de la caz la caz, potrivit specificului activităţii; stabilirea unor termene-limită pentru ocuparea şi exercitarea funcţiilor de conducere maximum 3 ani de zile; angajarea prin concurs, în faţa unei comisii profesionale autorizate; eliminarea imediată din funcţiile de conducere a celor care sunt sau devin membri de partid; interdicţia, sub riscul destituirii, de a fi membru de partid ori de a participa la activităţi politice, a unor categorii de funcţionari publici: Parlament, Guvern, Preşedinţie ş.a.m.d.; modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în sensul unei prevederi referitoare la hărţuirea politică, în scop de şantaj şi a utilizării procedurii de urgenţă, pentru astfel de cazuri, probate la locul de muncă în structurile puterii politice; instituirea, prin lege, a unui control civic asupra structurilor publice, prin reprezentanţi ai presei, asociaţii profesionale etc. De la adoptarea legii, toate măsurile de depolitizare se vor aplica într-un interval de maximum un an de zile.

Am prezentat doar o parte din propunerile şi sugestiile privind respectarea Statutului funcţionarului public, menite să înlăture aprecierile subiective pe criterii clientelare şi, totodată, hărţuiala politică la care sunt supuşi funcţionarii publici în momentul de faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.