Iosif Armaş
Iosif Armaş

Sittings of the Chamber of Deputies of December 17, 2002

Sittings of the Chamber of Deputies of December 17, 2002

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.4 Iosif Armaş - mesaj de suflet cu prilejul sărbătorilor de iarnă;

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Domnul deputat Iosif Armaş. Urmează domnul Iulian Mincu.

Domnul Iosif Armaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să adresez tuturor românilor un mesaj înaintea sărbătorilor de iarnă. Peste numai o săptămână vom sărbători din nou Crăciunul, dar Crăciunul acesta n-a mai fost. Fiinţa noastră nu poate intra în timpul sacru al sărbătorilor naşterii Domnului decât o singură dată, mereu o singură dată. Din această cauză, Crăciunul este irepetabil. Tot ce precede şi succede marii sărbători nu se repetă în fiecare an, ci se întâmplă întâia oară de fiecare dată.

Marile sărbători sunt înconjurate de o aură care le precede şi le urmează, delimitând un spaţiu şi un timp în care lumina lor se face simţită, prevestindu-le venirea şi prelungindu-le amintirea.

Crăciunul este o asemenea sărbătoare, o închidere şi o deschidere a unui ciclu sfânt care marchează nu numai lumea omului, ci şi ordinea cosmică. De aceea, naşterea Domnului a fost vestită de steaua care i-a călăuzit pe regii magi, aşa cum Crăciunul este precedat de solstiţiul de iarnă, moment în care soarele se opreşte din drumul său, aşteptând miracolul, aşa cum şi steaua s-a oprit deasupra Betleemului.

Tot cosmosul stă parcă pe loc, în uimirea misterului care se împlineşte înainte de a-şi se lua mersul devenirii sale! Oprirea este însoţită de o deschidere a cerului prin care harul ajunge până la noi. Aşa s-au petrecut lucrurile la naşterea Domnului, când s-au auzit îngerii cântând: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire".

O veche legendă românească spune că în timpul nopţii de Crăciun, munţii se deschid şi înăuntrul lor se zăresc comori. Trebuie să ai, însă, o floare albastră cu care poţi pătrunde înăuntru şi poţi ieşi fără să fii pedepsit.

Sub steaua călătorului eminescian, prin albul zăpezilor, cerul arde luminos, Preacurata-l naşte pe Cristos, străluminând înaltul cu ecoul îndepărtat al datinilor noastre veşnice. "Colinde, colinde,/E vremea colindelor, / Căci gheaţa se întinde/ Asemenea oglinzilor/ Şi tremură brazii, mişcând rămurelele/ Căci noaptea de azi îi când scânteie, când stele/ Se bucur copiii, copiii şi fetele/ De dragul Mariei îşi piaptănă pletele/ De dragul Mariei şi a Mântuitorului/ Luceşte pe ceruri o stea călătorului". Scria în urmă cu mai bine de 100 de ani marele nostru poet Mihai Eminescu.

Crăciun Fericit şi La mulţi ani vă doresc tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.