Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Am câştigat bătălia, dar ne aşteaptă războiul"

Primirea României ca membru cu drepturi depline în Alianţa Nord-Atlantică reprezintă o victorie imensă şi răsunătoare, poate cea mai importantă în ultimii 14 ani de tranziţie post-revoluţionară. Nu ne ţine nici de foame, nici de frig, dar ne redă încrederea în noi şi, mai ales, în faptul că ni s-a recunoscut adevărata valoare, cât şi eforturile depuse pentru a merita acastă onoare.

A fost un traseu lung şi anevoios, presărat şi cu greşeli şi cu piedici puse pe nedrept, însemnat cu momente grele şi de umilinţă pe care nu trebuie să le uităm niciodată, pentru că această victorie nu ar fi reală dacă nu am ţine cont şi de greşelile făcute. Privind în urmă, nu putem să nu remarcăm că puţini dintre noi şi-ar fi închipuit, în urmă cu 14 ani, că drapelul României va flutura la Cartierul General NATO de la Bruxelles.

Rememorând, fără patimă, clipele care au trecut de la depunerea cererii de aderare din 1994, putem să spunem că soarta ne-a fost când potrivnică, când ne-a zâmbit în această cursă, care trebuia dusă la final. Am reuşit să trecem toţi de motivele politice invocate, unele drepte, altele nedrepte, cum ar fi apropierea faţă de Rusia, am reuşit să demonstrăm că suntem parteneri şi aliaţi de nădejde în conflictul din Serbia, Kosovo, Afganistan, Irak etc. Iar evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA au demonstrat că dorim şi putem să facem parte din această mare alianţă a lumii. Durerea respingerii din primul val al extinderii NATO este uitată acum de bucuria şi ceremoniile care marchează azi acest moment istoric şi care nu vor putea fi uşor uitate, mai ales că ţara noastră demonstrase de mult că poate sta alături de puterile lumii, prin participarea la campaniile militare din zonele fierbinţi de pe glob.

Desigur, apartenenţa României la NATO presupune şi avantaje, dar şi costuri asumate. Punând în balanţă cele două părţi, câştigul nu ar fi imediat, ci pe termen mediu şi lung. În primul rând, ţara noastră va obţine un plus de stabilitate şi garanţii de securitate sporită faţă de orice tendinţă revizionistă. Apoi, ne vom regăsi într-un sistem de apărare colectivă şi vom avea acces la mai multe informaţii, informaţii care ne vor putea oricând pune în alertă la cea mai mică ameninţare şi la informaţii în legătură cu problemele cu care se confruntă lumea. Un alt avantaj - şi poate cel mai important - îl reprezintă poziţia şi statutul politic pe care-l va avea România în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană, deoarece acest lucru reprezintă un alt obiectiv vital care este urmărit de peste 14 ani. Statutul nostru de membru al Alianţei Nord-Atlantice ne va conferi noi atuuri în tratativele cu oficialii europeni.

Nu este deloc lipsit de importanţă şi faptul că investitorii străini vor avea o garanţie în plus în privinţa viitorului afacerilor din România. Şi nu este deloc lipsită de interes amplasarea unor baze militare pe teritoriul nostru, deoarece s-a văzut că, în timpul războiului din Irak, existenţa bazelor militare din Constanţa a ajutat enorm şi afacerile localnicilor, dar şi dezvoltarea economică a comunităţii locale.

Din categoria costurilor, care vor trebui să fie plătite, trebuie să le menţionăm pe cele de ordin economic şi militar. S-ar putea să fie şi pierderi de vieţi omeneşti, aşa cum au fost cei doi militari din Afganistan, dar trebuie să ne gândim că asta este realitatea şi că, de când ne naştem, moartea ne paşte la orice cotitură a vieţii.

Armata va fi obligată să aibă unităţi bine antrenate şi echipate, gata pentru a fi puse la dispoziţia Alianţei, ceea ce implică cheltuieli imense, datorate dotării cu echipamente şi armament modern şi performant, dar şi pentru pregătirea psihologică a militarilor. Însă, după cum ştim cu toţii, din proprie experienţă, nimic din ce câştigăm în viaţă nu se obţine fără efort şi cheltuială.

Intrarea României în NATO nu este meritul unui partid sau al unei alianţe. Este meritul mai mult sau mai puţin al tuturor forţelor aflate pe eşichierul politic în ultimii 14 ani de tranziţie post-revoluţionară şi al întregului popor român, care a acceptat toate explicaţiile, mai mult sau mai puţin plauzibile, referitoare la respingerea aderării iniţiale şi care nu a comentat, ci a acceptat conştient nota de plată uriaşă pe care statul român a achitat-o prin achiziţionarea echipamentelor şi aparaturii din Marea Britanie, Germania, Israel, încă dinainte de a adera la Alianţa Nord-Atlantică.

Şi, totuşi, primirea noastră ca membru al NATO şi derularea în continuare, cu mai mult optimism, a negocierilor cu Uniunea Europeană, reprezintă principalul câştig al ultimilor ani de tranziţie, deoarece sunt obiectivele majore stabilite în politica externă a României de după 1990. Să nu uităm că am fost ajutaţi şi de conjunctura internaţională, pe care am ştiut să o exploatăm din plin, dar să nu ne îmbătăm cu gustul victoriei şi să considerăm că aşa se va întâmpla şi în cazul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, care, după cum se observă, sunt destul de dificile în acest moment.

Am câştigat o bătălie, dar războiul încă continuă şi mai avem mult până la victoria finală. Azi să ne bucurăm de această reuşită, iar de mâine să începem munca pentru următoarea victorie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.