Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Urmează domnul deputat Ştefan Baban, Grupul parlamentar al PPRM.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Daţi-mi voie să spun şi eu un "Hristos a înviat!" la colegi şi "Lumină în suflet!".

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi "Radiografia unei lumi şi a unei luni ..."

Luna aprilie este cea de a patra lună din caruselul actualei guvernări. Lună care nu s-a evidenţiat prin nici o faptă eroică a guvernării, nici măcar printr-o iniţiativă populistă, ci doar prin scumpiri, modificări de taxe şi impozite, nelinişti sociale atât ale salariaţilor, cât şi a pensionarilor etc.

Să le luăm pe rând.

Prima zi din lună a debutat cu majorările fulminante la utilităţile românilor: energia electrică, energia termică, gazele naturale, combinate cu creşterea accizelor la carburanţi, alcool, tutun şi alte produse. După ieşirea dintr-o iarnă capricioasă, românii s-au trezit la realitate de măsuri bine definite, ca să poată realiza şi ei o dată ce înseamnă "Să trăiţi bine!".

Nici bine nu s-a liniştit tevatura preţurilor, că a început scandalul jurnaliştilor răpiţi în Irak. Poate părerea pe care o voi exprima va fi ceva mai dură decât a celorlalţi colegi, dar consider că această meserie impune riscuri profesionale care pot fi surmontate, dar sunt şi riscuri profesionale care intenţionat sunt eludate, pentru a câştiga un punct de rating sau pentru a mai creşte audienţa postului. Într-o ţară în care nici măcar propria populaţie nu se află în siguranţă, pe baza căror promisiuni sau mai bine zis, pe ce criterii profesionale te hazardezi a ajunge în acel loc, deşi, din experienţele anterioare (atât militare, cât şi ale altor reprezentanţi mass-media) au fost destule informaţii care ridicau semne de întrebare referitoare la siguranţa deplasării, a mişcărilor în teritoriu sau a obţinerii informaţiilor dorite.

Fiecare dintre noi suntem părinţi, fiecare avem copii, care fie nu ţin cont de sfaturile noastre, fie doresc cu orice preţ să devină celebri. Dar, totuşi, celebritatea nu presupune riscuri inutile, nu implică o ţară întreagă şi, mai rău, nu ţine cu sufletul la gură persoanele cele mai dragi. Ultimele zile din România au demonstrat unitatea poporului faţă de suferinţa semenilor. Dar, totodată, trebuie să înţelegem că o acţiune pornită fără multă gândire nu poate implica România în contextul geopolitic, nu poate obliga această ţară să rupă alianţe şi tratate de pe o zi pe alta. Participarea României cu trupe în Irak a fost hotărâtă chiar de cei care în acest moment solicită retragerea lor din această ţară.

Nu mai poate fi nimic de comentat, decât simplul fapt că nu suntem parteneri serioşi de dialog: declarăm cu voce tare că suntem alături de alianţa internaţională împotriva Irakului, dar pe la spate sabotăm toate eforturile internaţionale, fapt care nu va rămâne fără urmări în cel mai scurt timp.

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, aceeaşi lună a adus necazuri populaţiei din vestul ţării. Mii de oameni din judeţele Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara, Cluj, au pierdut tot ce-au muncit o viaţă întreagă, în urma inundaţiilor catastrofale din luna aprilie. Ceea ce a deranjat pentru marea masă a populaţiei, a fost disproporţia în prezentarea în mass-media a acestor două nenorociri, în timp ce pentru jurnaliştii răpiţi, în număr de trei, posturile de televiziune au alocat minute bune de emisie, pentru tragedia sinistraţilor - 10-15 minute au fost de ajuns. La fel s-a întâmplat şi cu presa autohtonă: solicitarea primului-ministru de a sări în ajutorul celor bătuţi de soartă, mai ales în preajma Sfintelor Sărbători, este percepută, ca de obicei, de cei mulţi şi cu venituri limitate, care ştiu ce înseamnă suferinţa şi nevoia, dar care sunt conştienţi că sunt mult mai bogaţi decât cei care se află în necaz. În schimb, cei care au resurse financiare şi materiale importante, deschid mai greu baierele pungii, pentru că, aşa cum spune o vorbă din bătrâni, "cel sătul nu-l crede pe cel flămând".

Poate că această nenorocire va trezi la realitate măcar acest guvern vis á vis de problemele cu care se confruntă această ţară atunci când se abate asupra ei o calamitate naturală: viscol, zăpadă abundentă, ploi torenţiale, inundaţii etc.

Nu trebuie uitată nici atitudinea autorităţilor locale care, după câştigarea alegerilor, au instalat nepăsarea ca modalitate de lucru. Coroborate cu puţin interes, toate acestea poate ar fi limitat pagubele materiale şi suferinţa oamenilor din vestul ţării.

Nu în ultimul rând, cel mai important eveniment al lunii aprilie anul curent l-a reprezentat la Luxembourg semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Trecând peste gafele imense ale delegaţiei române, începând de la delegaţia numeroasă şi la discursul în limba română faţă de un auditoriu preponderent european, a preşedintelui ţării, România are deschisă calea pentru a face parte - din 2007 - din marea familie europeană.

De azi înainte depinde numai de noi dacă facem faţă cerinţelor impuse de forul european, dacă dorim cu adevărat să facem parte din Europa sau dacă dorim să ratăm o ultimă şansă de a scăpa din chinga influenţei estice. Aşa cum marea majoritate a analiştilor politici economici au arătat, a venit vremea ca acest Guvern să treacă la treabă. Dacă timp de patru luni au avut probleme cu anticipatele, cu modificările Codului fiscal, cu declaraţiile acide referitoare la corupţie şi corupţi, cu câştigarea Primăriei Capitalei, a venit vremea când trebuie lăsate la o parte orgolii, declaraţii belicoase, lupte de culise, când trebuie unitate şi muncă extenuantă pentru a reuşi ca la 1 ianuarie 2007 România să facă parte din familia europeană. Pentru că dacă ratăm această şansă, nu vom mai putea da vina nici pe comunism, nici pe gradul de civilizaţie al populaţiei, nici pe opoziţie. Şi nu se ştie dacă românii vor mai fi dispuşi să accepte un nou eşec, care să-i trimită încă 5 -10 ani la roata suferinţelor şi a sacrificiilor pe care le-au îndurat de la revoluţie până în prezent.

Este vremea, domnilor guvernanţi, să vă treziţi la viaţă, o dată cu primăvara aceasta, şi să vă apucaţi de muncă. În caz contrar, aprilie 2005 va fi în conştiinţa românilor ca data când am avut o şansă extraordinară de a scăpa de titulatura de ţară aspirantă la binefacerile civilizaţiei europene, şansă pe care am irosit-o din prea multă comoditate şi nepăsare. Şi nu cred că în acest caz urmaşii ne vor ierta...

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.