Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Până când atâta obedienţă faţă de Budapesta?"

"Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a creat Român: iubirea ce o am către naţiunea mea, neîncetat mă îmboldeşte a stărui în faptă, ca încă şi după moartea mea să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul naţiunii mele"spunea Emanuel Gojdu în 1862, la împlinirea vârstei de 60 de ani, studenţilor români de la Pesta.

Cu două zile în avans, dat fiind modul în care sunt planificate declaraţiile politice în Camera Deputaţilor, voi face referire la un testament de o deosebită importanţă pentru românii ortodocşi din Transilvania şi Banat, un testament care a deschis calea spre cultură a mii de tineri, prin bursele care le-au fost acordate: "Pentru ca dispoziţiunile acestea testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamentul acesta să se cetească în toţi anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 februarie, în ziua naşterii mele". Este un citat din testamentul marelui mecenat al cărui jurământ de credinţă l-am amintit la începutul acestei alocuţiuni. Mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea, mie, deputatului P.R.M. de Mureş - Adrian Moisoiu, să împlinesc de această dată voia acestui mare OM, dar ... în Parlamentul României.

Emanuil Gojdu, s-a născut la 9 februarie 1802 într-o familie de aromâni originari din Moscopole, stabiliţi în Oradea.

După terminarea magna cum laudae a liceului în oraşul natal, urmează studii universitare juridice la Budapesta, Bratislava şi Viena.

În 1824 îşi începe cariera de avocat la Budapesta şi foarte curând devine celebru datorită rechizitoriilor şi pledoariilor sale, ce i-au adus o autoritate avocaţională de excepţie, mai ales în cauzele penale; totodată, Gojdu a fost şi primul jurist care a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acţiunilor judecătoreşti, asigurându-şi prin aceasta un loc aparte în istoria justiţiei din Ungaria.

Veniturile obţinute din activitatea sa, învestite în bunuri imobiliare, afaceri şi comerţ, administrate în mod strălucit, îl fac să acumuleze o frumoasă avere, să devină în timp unul din cei mai mari proprietari ai momentului.

Îmbrăţişând treptat cariera politică, Emanuil Gojdu a fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revoluţiei din 1848, în care se stipula necesitatea folosirii neîngrădite a limbii române în şcoli. În mediile politice ungare era foarte apreciat pentru competenţa şi aptitudinile sale către interculturalitate, dar şi pentru că era un promotor consecvent al intereselor româneşti; în calitate de deputat de Tinca - Bihor, a susţinut în Parlamentul de la Budapesta recunoaşterea drepturilor comunităţii româneşti, în special cele cu privire la învăţământul în limba maternă.

Prin testamentul întocmit la 4 noiembrie 1869, cu doar trei luni înainte de decesul său, ce a survenit la 3 februarie 1870, Emanuil Gojdu a dispus ca cea mai mare parte a averii sale, "o avere curată de 178.065 de florini şi 34 de creiţari" să revină "în întregul ei acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, care se ţine de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsământul acesta voiesc să se constituie o fundaţiune permanentă, care va purta numele "Fundaţiunea lui Gojdu".

Fundaţia a funcţionat efectiv şi datorită abilităţii cu care a fost gestionat patrimoniul său, veniturile ei au crescut în mod impresionant, încât în preajma primului război mondial era apreciată drept cea mai importantă din Imperiul Austro-Ungar, în anul 1917 averea fundaţiei fiind de 8.390.704 coroane (1 florin = 2 coroane).

Pe parcursul a 48 de ani (1871 - 1918), din circa 6500 de tineri ardeleni şi bănăţeni care au studiat la şcoli şi universităţi din Europa Centrală şi de Vest, peste 1350 de intelectuali, dintre care circa 1050 au urmat studii superioare, sunt în mare creaţia Fundaţiei "Gojdu", ceea ce înseamnă 1 din 6 intelectuali! Printre ei s-au numărat personalităţi marcante ale ştiinţei, culturii şi vieţii politice româneşti ca: Victor Babeş, Aron Cotruş, Valeriu Branişte, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu, TraianVuia, Aurel C. Popovici, Dumitru Stăniloaie şi chiar doi prim-miniştri: Octavian Goga şi Petru Groza.

După 1918, sediul Fundaţiei s-a mutat la Sibiu, majoritatea bunurilor rămânând pe teritoriul Ungariei. În ciuda faptului că art.247 din Tratatul de Pace de la Trianon prevedea obligaţia statului ungar de a "restitui bunurile fundaţiilor proprietarilor acestora" şi în pofida angajamentelor Ungariei de a reglementa situaţia Fundaţiei "Gojdu", asumate prin acordurile româno-ungare din 1924, 1930, 1937, 1996, (nu mai vorbim de nenumăratele întâlniri tematice, negocieri, demersuri), bunurile fundaţiei nu au fost restituite nici până în prezent.

Domnule prim-ministru,

Modul în care dumneavoastră preconizaţi să stingeţi conflictul "Gojdu" este total trădător faţă de Ţara pe care temporar o conduceţi. În primul rând, dumneavoastră nesocotiţi voinţa testamentară a lui Emanuil Gojdu, desfiinţând de facto Fundaţia "Gojdu" de la Sibiu, încălcând în acest fel Constituţia României, care la art.29 alin.(3) şi (5) spune "Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii" şi, respectiv, "Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia,..." art.44 alin.(1) şi (4): "Dreptul la proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate" şi respectiv "Sunt interzise naţionalizarea sau orice măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.", art.46 "Dreptul la moştenire este garantat" şi art.136 (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice".

Care este suportul legal care permite nesocotirea voinţei testamentare a lui Emanuil Gojdu, desfiinţarea de facto a Fundaţiei Gojdu - Sibiu, existentă din 1996, şi (re)înfiinţarea unei hibride Fundaţii "româno - maghiare" Gojdu? Românii au o Fundaţie Gojdu, la ce bun încă una cu acelaşi nume? Nu credeţi că din nou i-aţi ridicat o minge la fileu preşedintelui Traian Băsescu?

Nu consideraţi că este necesară înfiinţarea unei Comisii parlamentare mixte, împreună cu reprezentanţii celor două mitropolii ale bisericii ortodoxe din Transilvania, care lucrând intensiv să găsească o soluţie corectă şi operativă privind stabilirea beneficiarilor de drept ai Fundaţiei Gojdu, însuşită în mod abuziv de statul ungar?

În acelaşi timp renunţaţi la o datorie de peste 800 de milioane de dolari în depozite bancare, pe care le faceţi cadou Ungariei, în condiţiile în care bugetul României nu poate să acopere fonduri pentru învăţământul românesc, pentru sănătate, pentru o viaţă demnă a pensionarilor.

Credeţi că aveţi dreptul de a face cadou Ungariei o asemenea sumă? De ce nu faceţi un schimb cu proprietăţile pe care le cedaţi bisericilor maghiare din Transilvania?

Până când atâta obedienţă faţă de Budapesta şi de ce? În afară de autonomia teritorială pe care o preconizează UDMR-ul şi modificarea Constituţiei, pentru a se renunţa la prevederile art.1, ce ne mai pregătiţi?

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.