Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Baban, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România, la ora adevărului"

Un prefect arestat pentru corupţie şi mită; un procuror care, culmea ironiei, a lucrat în cadrul fostului P.N.A., mituit şi capabil de a aplica legile justiţiei după bunul plac şi interes; şeful Inspectoratului pentru apărarea Constituţiei din S.R.I., arestat şi el pentru că a pretins şi a primit mită de la subordonaţi; vameşi români care, indiferent de locul de muncă, au buzunare destul de încăpătoare; reprezentanţi ai autorităţilor locale care consideră că, timp de patru ani îşi pot dezvolta propriile afaceri - sunt doar câteva aspecte de normalitate balcanică, dar de anormalitate europeană, care s-au petrecut doar în ultima lună a acestui an.

Ei sunt cei care, fie au fost sacrificaţi, fie au fost pierduţi datorită lăcomiei. Marii rechini, în schimb, stau, bineînţeles, la discuţii profitabile şi elegante, atât cu oamenii politici, cât şi cu cei care ar trebui să-i ia la întrebări. Dar, într-o societate în care banul şi nonvaloarea predomină cu înverşunare, nu mai miră pe nimeni micile coaliţii care se încheagă fie la restaurante luxoase, fie în vile impunătoare, între corupţi şi cei incoruptibili.

Şi ne îngrozim de prăpastia care se cască între aprecierile celor de la Bruxelles şi realitatea de pe teren. De fapt, România continuă să se zbată în plasa intereselor şi cumetriilor locale, a mâinilor invizibile care se spală una pe alta şi amândouă spală faţa.

Nu mai miră pe nimeni că, deşi ultimul raport al Comisiei Europene a dat undă verde aderării României la Uniunea Europeană, dar a şi impus unele condiţii care trebuie îndeplinite urgent până la aderare, cele mai mari probleme ale ţării noastre sunt în domeniul justiţiei şi administraţiei publice. Şi asta, pentru că cele două segmente ale vieţii publice reprezintă adevărate surse de îmbogăţire şi relaţii pentru cei care lucrează acolo. Nu este doar problema noastră, cu ea confruntându-se şi ţările mult mai civilizate ale Europei, dar la noi fenomenul a căpătat amploare. Cetăţeanul de rând vede, pe zi ce trece, că nu mai poate avea încredere în nici o autoritate, că, deşi promisiunile din 2004 au fost destule, realitatea rămâne neschimbată şi după 2 ani de democraţie portocalie.

Vrem să facem parte din marea familie europeană, dar nu le preluăm obiceiurile bune, ci le aducem pe ale noastre. Şi, în nici un caz, pe cele bune, că doar vrem să facem cadouri importante.

În aceste condiţii, automat, marea familie se asigură că am înţeles ce ni se cere şi mai ales că putem face faţă solicitărilor. Oricum, în domeniul justiţiei lucrurile au început să se mişte, dar destul de încet, şi asta pentru că tocmai cei care sunt îndreptăţiţi să cureţe sistemul sunt şi cei care frânează acest proces. Problema este că acest lucru poate lua amploarea unui război civil, care nici într-un caz nu trebuie să fie purtat cu arme, ci prin mijloacele legale.

Acest război este purtat de fapt între două Românii: una care doreşte reglementări şi comportamente europene şi cealaltă care doreşte un capitalism de cumetrie. Un război nu numai între oameni şi organizaţii sau între generaţii, ci şi între mentalităţi. Un război în care cinstea, onestitatea şi civilizaţia este depăşită cu mult de cei răi şi bine organizaţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.