Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Traian Băsescu visează că sparge tonomate".

De data asta chiar a făcut-o lată. A plecat la Bruxelles ca Preşedinte al României şi s-a întors de acolo în calitate de cap de familie, transformând conferinţa de presă de la aeroport într-un fel de "apărare siciliană".

Nu mă refer aici la teoria jocului de şah, cu care Traian Băsescu nu are nimic în comun, ci la conotaţiile oarecum aparte ale cuvintelor italieneşti capo, famiglia şi siciliano. Şi mai sunt cuvinte şi expresii pe care domnia sa le-a presărat cu aceeaşi ocazie, la fel de puternic conotative în sfera dată: "onoare", "defunct" şi "datoriile nu rămân neplătite".

Nu am fost atent să observ, dar din această înşiruire ai putea crede că preşedintelui Băsescu i-a crescut un inel pe deget, la fel ca unui celebru personaj de roman şi de film al secolului XX, un mare şef care stăpânea peste o structură dominată de legea tăcerii, unde el era învestit cu drepturi supreme şi unde voinţa lui devenise, asupra tuturor celorlalţi, literă de evanghelie.

Nu cred că preşedintele României ar trebui (fie cu premeditare, fie doar din nebăgare de seamă) să creeze posibilitatea unei asemenea interpretări. Ar fi cu totul nedrept, în primul rând pentru România şi pentru acest popor pe care nimeni nu îl obligă să asculte "muzică" la "tonomate" împotriva voinţei sale. Şi bine măcar că preşedintele nu a zis "tonomaturi", ca rimă pentru "succesuri"!

După ce pe un ziarist l-a făcut "găozar", după ce pe o ziaristă a etichetat-o "ţigancă împuţită", după ce pe o altă ziaristă a invitat-o să se întindă pe masă ca să-i demonstreze virtuţile sale de paramedic, iar pe o alta a poftit-o, într-un anume scop, într-un anumit birou, chiar mă întrebam ce cuvinte de jignire şi ce tactică de intimidare ar mai putea născoci domnul Traian Băsescu în conflictul său, veşnic nerezolvat, cu libertatea de expresie a celorlalţi.

Se pare că, de această dată, imaginaţia domnului preşedinte a mers către birturile marinăreşti, acolo unde, înainte şi după legendare încăierări iscate dintr-o sticlă cu rom şi una cu whisky de contrabandă, cântă tonomatul. Bagi fisa, alegi melodia şi iese muzica.

Ştiţi care este singurul obiect din birturi pe care bătăuşii au grijă să nu-l lovească nici cu tăblia mesei, nici cu piciorul scaunului transformat în ghioagă? Aţi ghicit: tonomatul!

Vine însă o vreme când marinarii ieşiţi la pensie aţipesc pe prispa casei şi visează că distrug tonomatele pe care le-au iertat de-a lungul glorioşilor ani ai tinereţii lor risipite prin birturile din porturi.

Din câte ştiu, domnul preşedinte abia şi-a reînnoit brevetul de căpitan de cursă lungă, ceea ce înseamnă că dumnealui încă nu a ieşit la pensie. Prin urmare, ar fi păcat să îl judecăm după simptomele celor retraşi din activitatea marinărească.

Şi-atunci, de ce se leagă de tonomate?

Nu mai există matrozi în preajmă? S-a golit birtul? Nu-l mai bagă nimeni în seamă şi suferă din acest motiv? I-au scăzut acţiunile la fabrica de îngheţată şi procentele în sondaje? Are nevoie de resuscitare în atenţia opiniei publice? Poate că ar trebui să se întindă un pic pe masă.

Cine ştie, poate că "reputatul" comentator Cătălin Avramescu, consilier la Cotroceni şi foarte obraznic sâmbătă, în direct, pe un post de televiziune, o fi absolvit vreun curs intensiv de acordare a primului ajutor.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.