Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Democrat-Liberal, domnul Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să spicuiesc doar din declaraţia mea politică, având în vedere un pic şi situaţia de sănătate pe care o am acum.

Declaraţia politică de astăzi intitulată "Tratatul cu Ucraina - o greşeală politică a lui Emil Constantinescu şi a lui Adrian Severin" se referă la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni, declaraţia domnului preşedinte Băsescu, referitoare la acest tratat.

Ca om politic de mai mică sau mai mare anvergură, dar mai ales ca reprezentant al unui segment politic al societăţii româneşti în Parlamentul României, întotdeauna am avut curajul de a exprima de la această tribună puncte de vedere în momentul unor evenimente deosebite politice care influenţează societatea românească.

Mi-am asumat răspunderea şi, ceea ce este mai important, am urmărit în timp dacă poziţia mea la această tribună a fost corectă. Două dintre ele rămân însă evenimente extraordinare şi de mare actualitate şi astăzi: este vorba de situaţia provinciei Kosovo şi, respectiv, Tratatul cu Ucraina.

Poziţia României de astăzi în problema Kosovo confirmă ceea ce în 1999 spuneam de la această tribună, atunci când aduceam în discuţie rezoluţiile ONU - 1998 şi 1999. Colegii prezenţi în sală atunci îşi amintesc de poziţia exprimată.

Al doilea, Tratatul cu Ucraina. de asemenea, a fost exprimată poziţia de la această tribună şi nu numai, am considerat şi atunci ca şi acum că este incomplet negociat, forţat şi cu consecinţe negative asupra României. Spun acest lucru pentru că, sub o anumită presiune, şi aş spune artificială, poporul român a fost obligat să accepte semnarea unui tratat, repet, incomplet negociat şi iresponsabil negociat. Şi aş da ca exemplu afirmaţia preşedintelui Emil Constantinescu din momentul negocierii discrete sau cu uşile închise, aşa cum se procedează în cazul unor astfel de tratate, că suntem gata de cedări istorice. Şi am cedat istoric ceea ce am pierdut prin Pactul Ribbentrop-Molotov. De fapt, Tratatul cu Ucraina consfinţeşte consecinţele unuia dintre cele mai odioase tratate ale istoriei şi cu consecinţe negative asupra societăţii româneşti.

În acelaşi timp, au rămas nerezolvate probleme care astăzi sunt de mare actualitate şi cu mari consecinţe faţă de politica şi faţă de statutul pe care îl are România, este vorba de graniţa de pe Dunăre, Delta Dunării, Platoul continental al Mării Negre şi Insula Şerpilor.

În acelaşi timp, tratatul nu a reglementat niciodată probleme legate de proprietate, de despăgubirile şi de drepturile minorităţii române din Ucraina.

Iată de ce preşedintele Băsescu i-a reamintit şi domnului Constantinescu şi domnului Severin, dar mai ales poate este de văzut ceea ce există între rânduri: un avertisment că şi Ucraina trebuie să îndeplinească condiţiile pe care România la un moment dat şi le-a asumat, inclusiv lezându-şi propriile interese.

Declaraţia am să o depun şi în scris. Îmi pare rău, nu pot să o termin până la capăt.

Mulţumesc.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului in extenso depus la preşedintele de şedinţă.)

Ca om politic de mai mică sau de mai mare anvergură, dar cu responsabilităţi, mă simt obligat să urmăresc în timp efectul poziţiilor şi în acelaşi timp să apreciez şi corectitudinea acestei poziţii exprimate legate de anumite evenimente şi momente de decizie politică cu impact major asupra poporului din care fac parte.

Din multitudinea de evenimente cu semnificaţie politică deosebită la care am considerat că trebuie să-mi spun punctul de vedere atât personal, cât şi în calitate de reprezentant al unui segment politic din Camera Deputaţilor, două sunt astăzi de actualitate, chiar dacă de la producerea lor au trecut 9, respectiv 10 ani. Este vorba de:

• provincia Iugoslavă Kosovo ( fenomenul -momentul Kosovo- certificarea de suveranitate prin majorizarea etnică a unui teritoriu naţional)
• tratatul de bună vecinătate cu Ucraina impus României şi poporului român drept o condiţie pentru integrarea noastră în NATO.( cel puţin aşa spunea Emil Constantinescu şi ministrul său de externe Adrian Severin în perioada negocierilor şi la semnarea lui)

În cazul provinciei Kosovo am spus-o de la tribuna Camerei Deputaţilor aveam de-a face şi asta se confirmă astăzi cu un fenomen care în politica mondială care nu se va opri doar la Kosovo, ci va continua în mod sigur în lumea viitoare cu efecte clare de instabilitate.

Subiectul Kosovo va face obiectul unei declaraţii politice ulterioare.

După 10 ani revine în actualitate Tratatul cu Ucraina - un tratat forţat de către un anumit segment al grupului de politicieni care au condus România în perioada 1997-2000, în frunte cu preşedintele României de atunci, Emil Constantinescu, şi ministrul său de externe, Adrian Severin. Tratatul cu Ucraina a fost un act forţat şi semnat de România din interesele politice ale preşedintelui Emil Constantinescu care prin declaraţia făcută în timpul negocierilor confidenţiale între experţii celor două ţări şi-a permis să afirme public fără să fi consultat poporul român "Suntem gata de cedări istorice", iar aceste cedări istorice se numeau vechile teritorii româneşti: Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei, Basarabia de Sud, parte din Delta Dunării, probabil Insula Şerpilor şi părţi ale Platoului Continental al Mării Negre. Prin declaraţia făcută publică cu iresponsabilitate şi fără acceptul poporului român pe care nu l-a consultat nimeni, Emil Constantinescu nu numai că a întrerupt negocierile, dar a forţat semnarea Tratatului, lezând astfel interese majore ale României şi poporului român. Din păcate, Emil Constantinescu nu a forţat semnarea unui tratat formal oarecare. El şi ministrul de externe Adrian Severin, alături de regimul bolşevic, de dictatorul Hruşciov. Probabil că atât Emil Constantinescu, cât şi Adrian Severin vor avea în viitor un loc de cinste în istoria Ucrainei (poate nişte statui-busturi din beton la Kiev - nu m-ar surprinde). În acelaşi timp, Tratatul negociat şi semnat de Emil Constantinescu şi Adrian Severin mai fac un lucru oribil - legiferează şi acceptă consecinţele unuia din cele mai odioase pacte din istorie - pactul Ribentrop-Molotov ale cărui consecinţe au creat atâtea suferinţe poporului român. Mai mult, inconştienţa celor doi demnitari a consfinţit şi rupturile teritoriale provocate ţării noastre de către fosta URSS după ruperea României în august-octombrie 1944, aici fiind vorba de partea de sud a Basarbiei, parte din Delta Dunării, Platoul Continental şi Insula Şerpilor din Marea Neagră.

Din păcate, tratatul de bună vecinătate cu Ucraina are şi alte mari scăpări intenţionate în opinia mea - nu clarifică obligaţiile Ucrainei ca stat faţă de numeroasa comunitate românească din fostele teritorii luate cu forţa României. Nu este vorba aici numai de drepturi culturale, ci şi de cele patrimoniale. Nu sunt rezolvate probleme de proprietate şi a dreptului la despăgubire pentru bunurile pierdute de către statul român şi de către foştii lui cetăţeni, deportaţi, exilaţi sau imigraţi în România. Nu sunt clarificate obligaţiile statului ucrainean faţă de foştii cetăţeni români, foşti locuitori ai teritoriilor luate cu forţa de Uniunea Sovietică şi cedate Ucrainei de Emil Constantinescu şi Adrian Severin. Acestora nu le sunt eliberate documente cu privire la bunurile deţinute şi rămase în Ucraina, precum şi documente de stare civilă şi de muncă. Mai mult, Tratatul de care a făcut şi face atâta caz Emil Constantinescu - a lăsat deschisă în Ucraina şi România o stare conflictuală pe multiple planuri. Prin tratatul incorect negociat Emil Constantinescu şi Adrian Severin au stimulat o anumită agresivitate a Ucrainei de astăzi ( a se vedea declaraţia din aceste zile a lui Tarasiuc- fost ministru de externe al Ucrainei). Nu am văzut nici astăzi din partea ministrului nostru de externe vreo reacţie la astfel de declaraţii.

Având în vedere cele de mai sus, mă întreb cu ce a greşit Preşedintele Băsescu când şi-a exprimat îngrijorarea şi nemulţumirea înainte de întâlnirea NATO de la Bucureşti faţă de Tratatul cu Ucraina şi modul în care el a fost negociat şi semnat? S-a spus de către politicieni şi analişti politici de duzină că preşedintele a făcut o gafă chiar de proporţii. Fals -preşedintele Traian Băsescu a afirmat că:

Tratatul a fost forţat şi nu trebuia semnat cu prevederi neclare antiromâneşti.

Tratatul nu a rezolvat starea de litigiu între cele două state.

Avertisment Ucrainei că din punct de vedere al relaţiilor cu România nu îndeplinesc condiţiile de aderare la NATO- Ucraina rămânând mereu agresivă în relaţiile cu România.

Emil Constantinescu, fost preşedinte, şi Adrian Severin, ministrul său de externe poartă o mare responsabilitate dată de cedările istorice, neasigurarea drepturilor pentru membrii comunităţii româneşti din Ucraina, nerezolvarea unor probleme de frontieră rămase într-un acut litigiu : de ce mai vorbesc oare aceşti doi oameni despre interese naţionale, când împreună au lovit în marile interese ale României şi poporului român prin Tratatul negociat şi semnat cu Ucraina?

Dedic această declaraţie prof. univ. dr. Tiberiu Tudor de la Universitatea din Bucureşti, autorul cărţii "Starea unui Tratat" şi tuturor celor care nu acceptă minciuna ridicată la rang de politică de stat.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.