Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea aceluiaşi partid politic, respectiv PD-L, îl invit la microfon pe domnul deputat Sever Voinescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi :

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Pentru un acord cu FMI".

Criza economică pe care am început să o traversăm şi despre care e imposibil să spunem când şi cum se va termina a generat un discurs politic inflamat şi haotic la Bucureşti. Criza aceasta economică are o puternică dimensiune morală, fără îndoială, în sensul că ea a fost generată de o gravă subminare a fundamentului etic al capitalismului. Efectele politice ale crizei, la Bucureşti, sunt şi ele stridente în plan moral. Că domnul Tăriceanu, cel care a condus catastrofal un guvern într-o vreme favorabilă pentru economia noastră, se erijează într-un fel de magistru economic în vreme de criză, ar ţine de caraghioslâc, dacă nu ar friza insolenţa. Că cei care se visează preşedinţi din decembrie încolo o aduc din condei şi vorbesc despre combaterea efectelor crizei vorbind, de fapt, despre preşedintele Băsescu, este, iarăşi, o probă de iresponsabilitate şi politicianism ieftin.

În acelaşi registru al politicianismului ieftin se situează şi discuţiile referitoare la un eventual acord de împrumut cu FMI. Liberalii se dau de ceasul morţii şi susţin că nu avem nevoie de acest acord, pentru că avem banii necesari traversării crizei. Liberalii visează, evident. Au lăsat vistieria ţării goală, au cheltuit tot ce se putea cheltui, inclusiv banii rezultaţi din privatizări, fără niciun discernământ.

Social-democraţii se tem de efectele sociale ale unui acord cu FMI şi invocă situaţia României din anii '90. O fac, cred, tot în numele unui politicianism ieftin, de campanie electorală de proastă calitate.

Situaţia dramatică din România anilor '90 nu s-a datorat FMI cu care, subliniez, România nu a dus la capăt niciun acord în acei ani, ci felului incompetent şi fraudulos în care ţara a fost administrată în primul deceniu post-comunist.

În plus, România de astăzi este cu totul altă ţară decât era acum 10 sau 15 ani. România de astăzi este o ţară membră a Uniunii Europene şi asta face toată diferenţa. Este ca o diferenţă între două lumi. România aparţine astăzi celui mai performant şi mai sigur spaţiu al libertăţii şi prosperităţii cunoscut în istorie. România se află, astăzi, într-o familie de elită, puternică şi capabilă să supravieţuiască oricărei provocări. Prin urmare, a ne teme astăzi de presupusele efecte nefaste ale unui acord cu FMI este ca şi cum un om matur, în toată firea, s-ar mai teme de coşmarurile pe care le avea în copilărie.

De câteva luni, analiştii constată o tot mai evidentă coordonare a structurilor financiare ale Uniunii Europene cu Fondul Monetar Internaţional. Sunt domenii de expertiză şi, mai ales, mecanisme de monitorizare exersate îndelung de FMI, pe care structurile financiare ale Uniunii nu le posedă. Coordonarea este, deci, firească. Cu atât mai mult cu cât FMI este, în esenţă, un fond alcătuit din contribuţia benevolă a 185 de state din lume, printre care şi România. Subliniez, 185 de state din 193 câte există în evidenţele ONU.

Acest Fond este anume constituit pentru ca statele să poată împrumuta bani din această resursă în zile negre. Priviţi pe fereastră, afară e beznă de-a binelea. Vremea nevoii a sosit! În plus, FMI este o organizaţie internaţională creată pentru a veghea la stabilitatea sistemului mondial de plăţi. Lumea, cu tot cu România, se află într-o criză internaţională acută, care se manifestă inclusiv prin grava dezechilibrare a sistemului de plăţi, în condiţiile prăbuşirii creditului la scară globală. Este, aşadar, momentul ca organizaţia pe care noi toţi am constituit-o să intre în acţiune.

Sigur că acţiunea FMI nu este scutită de controverse. Ponciful după care politicile FMI nu au avut efecte benefice nicăieri şi niciodată este vehiculat intens. Până la urmă, nicio ţară nu este obligată să aibă acorduri cu FMI. Aşadar, termenii oricărui acord cu FMI se negociază. În loc să continuăm să speriem poporul la televizor cu FMI, mai bine ne-am concentra pe substanţa negocierii şi am gândi cum anume un acord de împrumut cu Fondul ne-ar putea ajuta. E vorba nu doar de banii pe care i-am obţine şi pe care i-am returna în lei, cu o dobândă mică. E vorba despre rigoarea pe care un acord cu FMI ar impune-o în cheltuielile noastre publice atât de dezordonate.

Prin urmare, cred că România trebuie să se îndrepte către orice resursă financiară la care poate avea acces acum pe plan internaţional şi trebuie să o facă cât mai repede, pentru că efectele crizei se adâncesc la noi şi pentru că, din zi în zi, creşte competiţia statelor pentru aceste resurse. Cred că negocierile cu FMI trebuie purtate în ritm alert, dar cu mare atenţie şi responsabilitate, în consultare cu structurile financiare ale Uniunii Europene şi în deplină transparenţă. Şi mai cred că orice politician care încearcă să capitalizeze politic din spaimele unei populaţii confuze şi lovite de criza economică este pur şi simplu iresponsabil.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.