Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Doamna deputat Sonia-Maria Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi, vreau să vă vorbesc despre "Toleranţă-valoare fundamentală a conştiinţei umane".

În urmă cu 14 ani, la 16 noiembrie 1995, cu ocazia celei de a 28-a sesiuni a Conferinţei Generale, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a proclamat la Paris Ziua Internaţională a Toleranţei.

Constatăm acum că toleranţa e mai necesară ca oricând. În aceste vremuri marcate de globalizarea economiei şi accelerarea mobilităţii şi a comunicaţiei, a migraţiilor şi deplasărilor de mare amploare ale populaţiilor, a urbanizării şi mutaţiilor în sfera formelor de organizare socială, toleranţa e necesară atât între indivizi, cât şi în cadrul familiei şi comunităţii.

Toleranţa reprezintă respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturale, a diferitelor feluri de expresie şi exprimare a fiinţelor umane. Ea este încurajată prin cunoaştere, deschidere spirituală, libertatea gândirii, conştiinţei şi credinţei. Toleranţa constituie armonia în diferenţe. Fără toleranţă nu există pace, iar fără pace nu putem avea nici dezvoltare, nici democraţie.

În medicină, toleranţa înseamnă acceptul şi recunoaşterea între părţile componente ale unui organism biologic (numit self), existând şi un mecanism de apărare, prin care organismul recunoaşte ceea ce este străin de sine (nonself). Instituirea toleranţei are loc atât în procesul de creştere şi dezvoltare, în apariţia noilor celule, ţesuturi şi organe, pornind din momentul concepţiei, cât şi ulterior în relaţiile de adaptare la mediul extern. Extrapolând sistemele biologice la macrostructura socială, toleranţa este o modalitate de existenţă şi supravieţuire care conduce la progres fără violenţă şi distrugere.

Educaţia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranţa. Educaţia pentru toleranţă se poate face învăţând pe fiecare persoană din societate care-i sunt drepturile şi libertăţile legale, pentru ca ele să fie respectate şi promovând voinţa de a proteja drepturile şi libertăţile altora.

Se pare însă că unii adoptă modelul fariseic, al toleranţei de suprafaţă, sub această mască dezvoltând de fapt o intoleranţă, adică ura faţă de bine şi valorile general umane, pentru că sunt obsedaţi de propria imagine şi iubirea de sine. Tema fundamentală a toleranţei este de fapt iubirea, iar a intoleranţei este ura.

Starea de tensiune, ameninţare şi presiune exercitată de anumite persoane asupra unor grupări de oameni, tendinţele egocentrice, manipularea şi tendinţa de dominare sunt adevăraţii duşmani ai toleranţei. Misionarii instituirii toleranţei trebuie să fie chiar cei învestiţi cu putere, pentru a se putea realiza feed-back-ul atât de necesar progresului şi democraţiei.

Ziua Internaţională a Toleranţei se constituie într-o ocazie de a aduce aminte conducătorilor statului faptul că ei şi-au asumat nişte angajamente şi că au nişte obligaţii. Nevoia imperativă de toleranţă ne este tuturor foarte clară, dar dorinţa de a o respecta trebuie să fie şi mai puternică. Cei mai buni apărători ai democraţiei sunt societatea civilă bine dezvoltată, atentă la drepturile omului, presa liberă şi responsabilă, respectul instituţiilor statului, dar, mai presus de toate, conştiinţa respectului dintre oameni.

În timp ce sărbătorim Ziua Internaţională a Toleranţei, să ne aducem aminte cu toţii că, începând de azi, trebuie să ne îndeplinim obligaţia de a fi toleranţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.