Parliamentary debates

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Un omagiu adus celor care ne-au dăruit prezentul"

"Cine n-are bătrâni să-şi cumpere", spune o veche zicală românească. Simplu şi, în acelaşi timp, esenţial pentru trecutul, prezentul şi viitorul unui popor.

Ar trebui să ne amintim aceste lucruri în fiecare zi, însă greutăţile zilnice ne fac să uităm că avem o datorie faţă de cei în vârstă. În decembrie 1990, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decretat 1 octombrie drept "Ziua Internaţională a Vârstnicilor". Tema acestui an este "Longevitatea: modelarea viitorului", principalele preocupări fiind legate de asigurarea sănătăţii persoanelor în vârstă, astfel încât acestea să poată avea o viaţă productivă, devenind o resursă importantă pentru familie şi comunitate.

De cele mai multe ori, România îşi aminteşte de valorile sale atunci când este prea târziu. Persoanele vârstnice sunt esenţa unui popor - dau măsura trecutului şi modelează viitorul. Le suntem datori cu prezentul. Le suntem datori cu măsuri concrete prin care să le asigurăm accesul la servicii de protecţie socială. Le suntem datori cu accesul la servicii medicale. Le suntem datori cu pensii decente. Le suntem datori cu asigurarea accesului la locuri de muncă, fără discriminare pe bază de vârstă sau sex. Înaintarea în vârstă nu ar trebui să fie o povară, ci un nou început!

Oameni cu mai multe amintiri. Oameni cu experienţă. Oameni trecuţi prin viaţă. "Banca amintirilor" nu dă niciodată faliment. Mai mult, oferă plusvaloare celor care vor şi ştiu să asculte. Aceasta, datorită faptului că experienţa se fundamentează pe realizări concrete, pe vremurile, bune sau rele, pe care le-au trăit, aşadar pe nişte certitudini.

Oamenii cu mai multe amintiri au creat premisele pentru ca noi să trăim într-o Românie modernă şi să păşim cu demnitate în marea familie europeană. De aceea, nu ne este permis să îi uităm pe cei care, de-a lungul anilor, şi-au făcut datoria faţă de ţară, faţă de generaţia actuală, iar noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a continua ceea ce au început ei, împreună cu ei.

Prezentul nu poate fi explicat fără cunoaşterea trecutului, iar proiectarea viitorului nu se poate face fără explicarea prezentului. De aceea, noi, cei mai tineri, simţim în permanenţă nevoia să ne căutăm rădăcinile în generaţiile trecute şi să-i omagiem pe cei care au adăugat, după puterile lor, noi trepte pe scara devenirii umane. Din păcate, astăzi, mulţi dintre ei se luptă cu boala, sărăcia şi singurătatea.

Este datoria noastră să găsim soluţii pentru a nu-i condamna la uitare pe cei care ne-au dăruit prezentul!