Parliamentary debates

Domnul Cătălin Tiuch:

"Din nou despre taxa de clawback"

Săptămâna trecută am aflat de o nouă anulare în instanţă a taxei de clawback, aferentă trimestrului al doilea din 2012, pentru un producător internaţional de medicamente de pe piaţa locală. Cazul nu este singular. Există o serie de companii internaţionale de medicamente prezente în România care deja au obţinut în instanţă anularea taxei clawback, numărul producătorilor de medicamente care au intentat procese din cauza acestei taxe fiind mult mai mare. Acest lucru e justificabil, având în vedere căsistemul clawback, introdus iniţial prin OUG nr. 104/2009 şi modificat prin OUG nr.77/2011,a fost gândit într-un mod total greşit.

Abia în luna august 2012, după multe negocieri cu producătorii de medicamente, s-a reuşit deblocarea situaţiei, printr-o serie de modificări introduse prin OG nr. 17/2012. Aceasta nu numai că prevede facilităţi, în anumite condiţii, pentru plăţile aferente trimestrului IV al anului 2009şi trimestrului III al anului 2011, dar corectează, în primul rând, formula de calcul a taxei, prin scoaterea din valoarea finală a contribuţiei a taxei pe valoarea adăugată.

Vreau să reamintesc că în luna februarie Curtea Constituţională a constatat că "în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu şi asupra celorlalte impozite, or, aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituţională, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisă sub acest aspect".Decizia prin care Curtea Constituţională declară OUG nr. 77/2011 parţial neconstituţională este definitivă şi general obligatorie. Aşadar, această contribuţie trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra preţului în sine al medicamentelor, ci şi asupra taxei pe valoarea adăugată aplicată preţului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit, lucru total greşit.

Ca sferă de aplicare, taxa scoate în evidenţă un alt aspect injust, ea vizându-i, din întregul sistem, doar pe producători. Aşadar, această taxă nu se aplică nici distribuitorilor şi nici farmaciilor, ci doar producătorilor de medicamente generice şi inovative, care trebuie să dea o parte din profitul realizat în urma vânzărilor de medicamente gratuite şi compensate. Taxa se plăteşte pe diferenţa dintre banii alocaţi anual de CNAS pentru consumul de medicamente gratuite şi compensate şi totalul vânzărilor reale ale acestor medicamente.

O altă problemă care apare în acest context constă în faptul că anul de referinţă pentru consumul de medicamente compensate este doar 2009, ceea ce impune o actualizare, în concordanţă cu realităţile actuale. Totodată, trebuie să remarcăm că diferenţa care este taxată conţine şi adaosurile de profit ale farmaciilor şi distribuitorilor, la preţul cu care medicamentul intră pe piaţă, adăugându-se marja distribuitorului şi cea a farmaciei, care cresc preţul cu care pacientul achiziţionează medicamentul. Acest preţ este cel decontat de CNAS şi luat ca referinţă în calcularea taxei de clawback. În plus, taxa de clawback vizează consumul total de medicamente, deci atât consumul de medicamente cuprinse în programele naţionale de sănătate, cât şi consumul de medicamente care intră în astfel de programe, iar procentul de contribuţie datorat este identic pentru toţi producătorii de medicamente, deşi nu toţi participă la programele naţionale de sănătate.

Continui prin a evidenţia o altă carenţă a modului în care a fost gândită această taxă: producătorii sunt obligaţi să plătească această taxă trimestrial, adicăînainte de a-şi recupera datoriile pe care statul le are pentru consumul de medicamente. Ca o consecinţă directă, producătorii vor fi nevoiţi să îşi reducă investiţiile în România, fondurile prevăzute pentru acestea urmând să fie direcţionate pentru plata taxei de clawback.

O situaţie neplăcută s-a înregistrat în februarie 2012, când, din cauza taxei de clawback, singurul producător şi distribuitor de morfină-tablete de pe piaţă a plecat din România, direct afectaţi fiind, în mod evident, pacienţii bolnavi de cancer, care au rămas fără medicamentele necesare. Fără a ignora situaţia apărută atunci, trebuie să avem în vedere că există riscul ca şi alţi producători recunoscuţi pe piaţa internaţională să se retragă de pe piaţa din România sau chiar unii producătorii locali de medicamente să intre în insolvenţă.

Sancţiunea în cazul neplăţii taxei de clawback afectează tot bolnavii, pentru că prevede scoaterea, în termen de şase luni, a medicamentelor firmei respective de pe listele de medicamente compensate şi gratuite.

În consecinţă, taxa a afectat atât pacienţii, care nu mai au acces la tratamentul necesar, cât şi companiile producătoare de medicamente, fabricarea şi vânzarea acestora pe piaţa din România nefiind rentabilă. Cu toate că scopul acestei taxe a fost de a limita consumul de medicamente, de fapt, introducerea ei a avut un efect negativ asupra pacienţilor, limitându-se accesul la medicamente ieftine. Paradoxal, în loc să asigure medicamentele de bază la un preţ accesibil, taxa i-a lăsat pe bolnavi exact fără medicamentele de care aveau nevoie.

Aş vrea să mai adaug că, la începutul lunii noiembrie 2012, Corpul de Control al primului-ministru a sesizat DNA-ul în legătură cu o serie de nereguli referitoare la colectarea taxei clawback de la producători, pe durata conducerii Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate de Lucian Duţă,constatându-se un prejudiciu de aproape 69 milioane lei.

Din păcate, deşi bună ca principiu, acum vorbim de o taxă de clawback gândită greşit, de scăpări şi de nereguli care se impun a fi corectate.