Parliamentary debates

Domnul Vasile-Florin Stamatian:

"Învăţământul gratuit din România, este pe bani. Părinţii asigură gratuitatea acestuia!"

Voi prezenta astăzi un subiect care ar trebui să dea de gândit celor care se află la conducerea acestei ţări. Chiar dacă au trecut 27 de ani de la aşa-zisa revoluţie şi de la intrarea în aşa-zisa democraţie, situaţia şcolii româneşti continuă să se degradeze, iar încercările succesive de reformare s-au întrecut în mari insuccese şi chiar în modificarea tragică a destinelor copiilor noştri.

Şi aici nu mă refer doar la situaţia clădirilor şcolare şi preşcolare, care, în cele mai multe cazuri, sunt insalubre, continuând să existe toalete în curtea şcolii, fără spaţii igenico-sanitare sau alte dotări, atât de necesare pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ. Vorbesc şi de proasta infrastructură şcolară, de multele modificări mai bune sau mai proaste aduse organizării învăţământului, care au dezorientat atât elevii, cât şi părinţii.

Proasta salarizare a cadrelor didactice a avut ani de zile consecinţe grave asupra capitalului uman specializat şi cu experienţă, cadre care au migrat masiv spre alte sectoare de activitate, iar acum cu mult hulita lege a salarizării bugetarilor, aceştia continuă să fie nemulţumiţi pentru că mărirea este nesemnificativă.

De cele mai multe ori, părinţii sunt nevoiţi să cumpere manuale şcolare, să contribuie la diferite fonduri, unele cu lungă tradiţie: fondul clasei, fondul şcolii, paza şcolii, iar proastele obiceiuri nu se opresc aici. Părinţii care doresc binele copiilor trebuie să umble adânc în buzunar şi să apeleze la meditaţii particulare, extrem de costisitoare pentru foarte mulţi dintre aceştia. Culmea ironiei este că aceste meditaţii se fac cu aceiaşi profesori, care ar trebui să îşi facă treaba la orele de curs.

Principiul constituţional "învăţământul obligatoriu este gratuit" nu este deloc adevărat şi mulţi copii din păturile sociale sărace sau din mediul rural nu ajung să absolve o facultate, fiind condamnaţi la eşec, iar profesorii noştri nu mai beneficiază de recunoştinţă şi de respect.

Cauza este clară şi dureroasă - dezinteresul statului pentru educaţie, şcoli la nivel central şi local care primesc bani prea puţini, insuficienţi pentru ca accesul la educaţie să fie gratuit, nu mai vorbesc şi de calitatea acestuia, calitate pe cale de dispariţie. Şi la acest capitol - educaţie - România este campioană - cei mai puţini bani alocaţi educaţiei, dezinteres şi ignoranţă pentru zonele sărace şi rurale, unde abandonul şcolar este în creştere.

Alocarea de resurse financiare substanţiale va duce la o eficientizare a activităţii educaţionale şi acest lucru trebuie să se întâmple cât mai repede, deoarece educaţia din România numai poate aştepta încă 27 de ani.