Parliamentary debates

Domnul Găvrilă Ghilea:

"Taxa pe activele financiare pune economia la pământ"

Adoptată la sfârşitul anului trecut, Ordonanţa de urgenţă nr. 114 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene a stârnit valuri încă de la publicarea în Monitorul Oficial.

Cea mai contestată prevedere a acestui act normativ se regăseşte la art. 86, care instituie taxa pe activele financiare la care sunt obligate toate instituţiile bancare, fie ele instituţii de credit, persoane juridice române, definite astfel potrivit legii de organizare şi funcţionare, ori sucursalele din România ale instituţiilor de credit ale persoanelor juridice străine.

Într-o analiză recentă asupra impactului O.U.G. nr. 114/2018, Banca Naţională a României anticipa ca prime consecinţe ale aplicării acestui act normativ creşterea ratei inflaţiei şi, implicit, a ratelor dobânzilor pe piaţă, în contexul posibilei reapariţii a unor presiuni inflaţioniste şi/sau a unor eventuale atacuri speculative asupra Leului.

Documentul citat reclamă şi nivelul ridicat al taxei pe activele financiare, aşa cum este aceasta definită prin O.U.G. nr. 114/2018, în raport cu cel practicat de alte ţări, baza ei de aplicare fiind mult extinsă prin includerea expunerilor faţă de administraţiile publice centrale şi locale, numerarul instituţiilor de credit, expunerile interbancare, dar şi a conturilor curente de la banca centrală.

În condiţiile în care controlul ratei dobânzii de politică monetară este principalul mecanism de menţinere a stabilităţii preţurilor şi de luptă împotriva inflaţiei, BNR apreciază că asocierea taxei pe active cu indicele ROBOR este de natură să reducă eficienţa şi flexibilitatea politicii monetare şi să conducă la afectarea stabilităţii financiare prin implicaţiile macroeconomice, să genereze deprecierea accelerată a Leului, dar şi creşterea riscului de ţară până la un nivel nerecomandat investiţiilor.

Ministrului finanţelor publice îi va fi greu să explice cum va stimula apetenţa instituţiilor bancare din România pentru achiziţionarea titlurilor de stat, în condiţiile în care acestea reprezintă în prezent aproximativ 20% din active, iar neexceptarea lor de la plata taxei este de aşteptat să genereze un efect de vânzare accelerată de către nerezidenţi.

De asemenea, în contextul creşterii iminente a costurilor creditelor ipotecare, interesul băncilor pentru derularea Programului "Prima Casă" se va diminua, afectând, deopotrivă, potenţialii beneficiari eligibili, dar şi interesele statului, de menţinere a unor costuri de finanţare scăzute şi de promovare a unor programe orientate spre dezvoltare economică şi atingerea anumitor obiective sociale.

La deprecierea acestor ultime deziderate va contribui şi inapetenţa autorităţilor locale pentru contractarea de noi investiţii, în condiţiile în care costurile de finanţare a creditelor pentru susţinerea acestora vor creşte prin neexceptarea de la plata taxei pe active, iar mijloacele de compensare bugetară care ar fi trebuit să fie introduse prin O.U.G. nr. 114/2018 sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire.