Parliamentary debates

Domnul Iulian-Alexandru Muraru:

"Ce-ar spune membrii şi simpatizanţii AUR dacă ar şti că noul preşedinte de onoare consideră un criminal odios, care a omorât cu mâinile lui un om şi a comandat alte sute de asasinate, drept erou naţional care a luptat pentru moralitatea fiinţei umane?"

Condamn public declaraţiile celui propus a fi preşedintele de onoare al AUR!

Declaraţiile făcute la un post de televiziune, de elogiere a unui asasin dovedit, Corneliu Zelea Codreanu, fondator şi lider ideologic al unei grupări politice teroriste - Garda de Fier -, care a produs crime odioase, sunt extrem de grave şi reprezintă un îndemn la violenţă politică, la reabilitarea unui fel de neacceptat de a face politică şi o încercare evidentă de revizuire istorică.

Prin aceste afirmaţii, se continuă efortul celor de la AUR de a inversa valorile, de a murdări şi prejudicia adevăraţii eroi ai istoriei României, iar aceştia sunt înlocuiţi, în viziunea, cu criminalii de război şi liderii mişcărilor paramilitar-fasciste.

Sunt afirmaţii care dovedesc şi mai mult că aderenţa la această formaţiune extremistă din Parlamentul României se bazează astăzi pe un consens al conducerii sale, lucru dovedit în numeroase ocazii, unde promovarea persoanelor fie condamnate, fie dovedit promotoare a asasinatului politic, a genocidului, a urii etnice şi religioase reprezintă o misiune de prim ordin politic.

Un partid politic are oficial această misiune astăzi, de a reabilita Mişcarea Legionară, pe liderii săi şi regimurile care au dus România la genocid şi catastrofă. Ei nu doar că nu se disociază de aceste mişcări şi de aceste nume sinistre, dar este evident că promovarea acestei strategii este din ce în ce mai prezentă - aceea de a obişnui publicul cu ideea potrivit căreia criminalii de război şi asasinii sunt de fapt eroi!

Discursul delirant pro-legionar, de preamărire a unor nume care au declanşat uciderea a sute de oameni nevinovaţi, este de neacceptat pentru România anului 2022!

Promovarea celor care au condus mişcări sau regimuri care au produs asasinate în masă sau individuale în istoria României, promovând ura, epurarea etnică, persecuţia şi exterminarea unor categorii întregi, reprezintă fapte de o mare gravitate, care trebuie repudiate public imediat, iar liderii şi partidele democratice trebuie să se disocieze de aceştia şi de acest demers.

Reamintesc faptul că Zelea Codreanu a fost el însuşi un asasin, dar şi lider al unei grupări politice extremiste care a produs cele mai multe crime în tot interbelicul românesc.

Pe 25 octombrie 1924 a avut loc, la Iaşi, cea mai gravă crimă politică înregistrată în România, de la asasinarea, în 1862, a primului ministru Barbu Catargiu şi până atunci. Codreanu, care la acel moment era liderul Ligii Apărării Naţional Creştine (LANC), l-a împuşcat mortal, pe treptele tribunalului, pe prefectul Iaşului de la acea vreme, Constantin Manciu.

Corneliu Zelea Codreanu este, totodată, astăzi recunoscut de istorici ca fiind una dintre cele mai nefaste personalităţi din perioada interbelică, numele său este sinonim cu asasinatul politic, cu ura şi cu crearea unei atmosfere de teroare pe străzile şi oraşele României.

Acesta a condus o mişcare fascistă responsabilă pentru crime, violenţe şi numeroase incidente îndreptate mai ales împotriva evreilor, dar şi a oponenţilor politici, care a generat un climat de ură generalizată în societatea şi a făcut din asasinatul politic principala metodă de eliminare a adversarilor.

Potrivit raportului final al Comisei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România, prezidată de Elie Wiesel, document oficial al statului român, recunoscut de toate parlamentele şi preşedinţii României după anul 2003 - "Sub conducerea lui Codreanu, mişcarea a asasinat doi prim-miniştri în funcţie, Ion Duca, în 1933, şi Armand Călinescu, în 1939" - pentru uciderea altor miniştri din Cabinet şi a unor personalităţi locale şi naţionale din sfera politică şi culturală.

Cu lupta lor împotriva ordinii stabilite, legată integral de lupta pe viaţă şi pe moarte împotriva evreilor, violenţa Gărzii de Fier a culminat, în 26 spre 27 noiembrie 1940, cu asasinarea a 64 de personalităţi conducătoare, apărători ai ordinii politice interbelice, inclusiv a unui fost prim-ministru, în închisoarea de la Jilava; cu uciderea a şase prefecţi de poliţie în aceeaşi noapte; cu scoaterea din casă, cu intenţia de a-i omorî, a şapte conducători politici şi ai siguranţei interne, dintre care trei foşti prim-miniştri; cu asasinarea brutală a lui Nicolae Iorga, de asemenea fost prim-ministru, şi a lui Virgil Madgearu, fost ministru din partea Partidului Naţional-Ţărănesc.

Rebeliunea legionară din ianuarie 1941 a început tot cu un asalt asupra ordinii existente, personificată atunci de Ion Antonescu, şi a fost, desigur, din nou legată, în totalitate, de atacurile împotriva evreilor, pentru care rebeliunea a fost un pogrom în care au murit cel puţin 120 dintre ei.