Parliamentary debates

Domnul Vasile Nagy:

"Lipsa forţei de muncă"

Lipsa forţei de muncă se îndreaptă spre nivelul de dinainte de pandemie, pierderile companiilor din cauza penuriei de forţă de muncă se ridică la miliarde de euro, unele companii pot intra în insolvenţă din cauza penalităţilor pe care trebuie să le plătească pentru nerespectarea contractelor.

Lipsa forţei de muncă poate duce la scăderea ritmului de creştere al afacerii, la întârzierea livrării comenzilor către clienţi, asumarea unor costuri mai mari cu forţa de muncă existentă şi a unor posibile penalităţi.

În pandemie au fost concedieri masive, iar speranţa că întoarcerea românilor acasă, din cauza crizei sanitare, va acoperi deficitul de forţă de muncă se risipeşte când ne uităm la datele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Este deficit de muncitori calificaţi în mai toate domeniile: electricieni, lucrători în mediul industrial, în producţie, muncitori necalificaţi, lucrători comerciali, constructori, agenţi de securitate, şoferi şi confecţioneri, dar şi de specialişti cu studii superioare.

În IT lipsa forţei de muncă este în continuare o provocare, acest domeniu se confruntă cu un deficit mare de programatori, iar companiile au în plan anul acesta să mai angajeze personal ca să facă faţă cerinţelor de digitalizare ale clienţilor.

În general, pentru poziţiile de mijloc din fiecare domeniu, unde e nevoie de studii superioare şi de mai multă specializare, există un mare deficit în piaţă, acesta se poate adânci şi din cauza salariilor, acestea fiind momentan în România la extreme, între cele din retail şi cele din IT.

Lipsa de meseriaşi din România, din cauza lipsei de şcoli profesionale, a devenit o provocare pentru piaţa muncii. Desfiinţarea acestora, în 2009, la decizia ministrul Educaţiei de atunci, pe motiv că nu erau tineri să înveţe o meserie, are repercusiuni pe termen lung. După aceea, tinerii au fost îndrumaţi spre liceele teoretice sau cele tehnologice, unde intrau cu medii mici. Tendinţa tinerilor de a evita şcolile profesionale şi de a merge cu orice preţ la un liceu teoretic se reflectă şi în rezultatele de la bacalaureat, care sunt, de la an la an, tot mai slabe.

În ultima perioadă însă, numeroase multinaţionale, care deţin fabrici de componente pentru industria auto, s-au aliat pentru a specializa elevii în sistemul de învăţământ dual, în care tinerii au o mai mare pregătire practică, desfăşurată în companii, pe parcursul celor trei ani de studii.

Pentru că firmele nu mai găsesc forţă calificată de muncă, trebuie să aloce resurse pentru a forma oamenii la locul de muncă, ceea ce presupune costuri semnificative.

Românii preferă să nu muncească decât să facă asta pe salariul minim pe economie. Nivelul salariilor, beneficiile modeste, volumul de muncă şi, uneori, chiar distanţa până la locul de muncă îi determină să ia decizia de a nu se angaja.

Specializarea tinerilor în domenii care nu se caută în piaţă va accentua deficitul de candidaţi. Pe de altă parte, o altă prăpastie s-a creat între mediul educaţional din România şi cerinţele pieţei muncii.

Deşi reprezentanţii mediului universitar se implică în diverse parteneriate cu agenţii economici, aceste eforturi sunt uneori în zadar. Iar asta se vede în faptul că, anual, ies în câmpul muncii extrem de mulţi tineri cu studii superioare, cu alte specializări decât cele care duc lipsă acută de candidaţi, sau chiar dacă fac studii în domenii care se caută, acestea nu sunt corelate cu realităţile din business.

Tinerii din generaţia digitală vor pune un accent din ce în ce mai mare pe ce le oferă un job, pe flexibilitate, pe oportunitatea de a lucra oriunde, precum şi pe managerul lor direct şi echipa din care vor face parte.

Guvernul trebuie să intervină cu reforme şi investiţii în domenii, precum: transport, mediu, schimbările climatice, energie, eficienţă energetică, tranziţie verde, turism, agricultură, educaţie, sănătate, mediu de afaceri, cercetare, inovare, digitalizare.