Parliamentary debates

Domnul Călin Potor:

"Poliţia română, între înzestrarea europeană şi metehnele balcanice"

Mai sunt puţine zile până când România va împlini patru ani de la istorica aderare la Uniunea Europeană, din 1 ianuarie 2007. Atunci, România a fost declarată ţară europeană, în sensul aderării la Uniune, chiar dacă noi am fost europeni dintotdeauna, prin aşezare geografică şi prin istorie. Din păcate, avem încă nevoie de ceva mai mult timp şi de ceva mai mult efort până să putem simţi cu adevărat "europenismul", expresie prin care aş defini suita principiilor şi valorilor împărtăşite de statele europene moderne.

Cel puţin în ceea ce priveşte Poliţia Română, situaţia se prezintă încă departe de aşteptările europene. Dotările de zeci şi sute de milioane de euro din ultimii ani, importante şi pe palierului criminalistic, până nu demult punct nevralgic al Poliţiei, nu au determinat însă şi o schimbare de mentalitate. Acum, criminaliştii români se pot lăuda cu sisteme dintre cele mai performante, cu aparatură de ultimă generaţie, care creează senzaţia omului de rând că investigaţia criminalistică se învecinează cu vrăjitoria, dat fiind că posibilităţile oferite de noile echipamente deţinute de Institutul de Criminalistică depăşesc orice imaginaţie.

Este mai mult decât îmbucurător acest fapt, cu atât mai mult cu cât, de acum încolo, poate, rezultatele anchetelor vor fi mai aproape de adevăr şi mai prompte decât până anii trecuţi, când poliţiştii foloseau metode a la Sherlock Holmes. Dar iată că, deşi noile echipamente sunt mult prea europene, lentoarea poliţiştilor români este mult prea balcanică, mult prea tipică pentru alte vremuri şi alte situaţii. Ar fi multe exemple care să probeze faptul că aparatura nu e totul în munca de poliţie şi investigaţii. În această perioadă, poliţiştii sunt mult mai atenţi la acţiunile de protest ale liderilor lor de sindicat decât de infracţiuni, din nefericire. Şi asta deoarece nu le mai ajung banii, ratele la bănci sunt mai mari decât salariile, benzina a ajuns ca "pe cartelă", hârtie şi pixuri nu mai sunt, iar şefii de la circulaţie şi ordine publică se ocupă acum mai mult de asigurarea logisticii decât de planurile zilnice de acţiune antiinfracţională.

Consider că acest sistem, Poliţia Română, în general, are nevoie de încă multe investiţii, dintre cele mai urgente, în vederea ridicării standardelor actuale. Ce consider însă extrem de deranjant, nu numai la nivelul Poliţiei Române, ci la nivelul tuturor instituţiilor statului, este lentoarea. Acea lentoare caracteristică statelor balcanice, foste comuniste, care te împiedică să rezolvi chiar şi cele mai simple probleme, dacă acestea pot aştepta şi până a doua zi. Este deranjantă birocraţia şi amânarea sarcinilor şi a rezolvării acestora, până când exasperarea unora sau altora creează presiuni menite să mişte lucrurile.

Este deranjant că niciun Guvern de până acum nu şi-a propus să creeze măsuri menite să educe mentalitatea poporului. Mai mult, toate măsurile şi politicile implementate au adus doar o cosmetizare a balcanismului nostru fundamental.

Prin urmare, cred că mentalitatea românească nu a devenit europeană nici la 1 ianuarie 2007, nici acum, la patru ani de atunci. Probabil că vom avea nevoie de încă 20 de ani, vorba regretatului Brucan, pentru a ne reconsidera priorităţile şi a învăţa cu celeritate mentalităţile europene, nu doar în Poliţie, ci în toate sferele instituţionale ale statului.