Parliamentary debates

Domnul Adrian-Mihăiţă Todoran:

În declaraţia mea politică de astăzi vreau să facem cu toţii un recurs la memorie pentru a aminti Guvernului Tudose - post Grind(in)eanu - unele promisiuni neonorate, corelate cu unele restanţe ale guvernării Ponta.

Tot ieşind ei la tablă, să fie credibili în faţa naivilor, şi mâzgălind cu frenezie cifre, calcule şi paradisuri economico-sociale, corifeii socialismului de stânga-dreapta împrejur omiteau sistematic precizarea surselor de alimentare a bugetului pentru susţinerea mirobolantelor amăgiri electorale. Nu vorbeau atunci şi tac în păpuşoi şi azi, despre cei 603 milioane de dolari datoraţi de SC Rompetrol S.A, bugetului de stat, bani făcuţi cadou de "generosul" Ponta firmei Kaz Munai Gaz, cu prilejul vizitei sale în Kazahstan. Acesta a promis românilor că, în schimbul renunţării la rambursarea datoriei istorice de 603 milioane de dolari către bugetul statului român, azerii vor investi în România un miliard de euro. A văzut cineva investit un cent? Unde? Ba mai mult, se pare că Rompetrolul a fost între timp cumpărat de chinezi. Or mai şti chinezii ceva despre fantasmagoriile pontiste? Sigur este numai faptul că etern păgubiţii suntem noi, românii.

Cu nicio lună înainte de aruncarea sa peste bord de propriul partid, prin cea mai absurdă moţiune de cenzură din istorie, tot cam pe şest, noaptea ca PSD-iştii, premierul Grindeanu dăduse o fugă până la Viena. A auzit cineva cu ce s-a soldat acea vizită la nivel înalt? Presa a semnalat în treacăt un tęte-ŕ-tęte cu cancelarul Christian Kern, prânz de lucru, masă rotundă, discuţii cu reprezentanţi ai unor companii. Ceva despre majorarea redevenţelor OMV? Nimic. A deschis cumva subiectul contractului OMV-Petrom, expirat la finele anului 2013, măcar noul premier Mihai Tudose, autoproclamat adept al naţionalismului economic? Pe ce bază şi cu ce clauze se funcţionează acum? Linişte deplină, silenţium lugubru, vorba lui nenea Iancu. Gălăgioşii, "transparenţii" PSD-işti, în probleme esenţiale, excelează prin tăcere, ca şi când s-ar reprezenta numai pe ei, ca şi când ar fi toată ţara numai a lor, ca şi când pe noi nu ne-ar privi cu ce rezultate se finalizează vizite, acorduri şi negocieri atât de importante. Cum să interpretăm această afazie? Când vine vorba de OMV, de Schweighofer, şi altele, propagandiştii socialişti fac ca raţele, măcănesc asurzitor pe la televizor. Când se duce Ponta la Astana, Grindeanu la Viena sau Tudose la Bruxelles, toţi se fac că plouă.

De aceea, îl rog pe Ionuţ Mişa, noul ministru al finanţelor, şeful bugetului, să ne desluşească şi nouă măcar două enigme:

1. Unde sunt acum cei 603 milioane de dolari, banii noştri publici, reprezentând accize stopate la sursă de managementul Rompetrol, în loc să fie virate la Bugetul Statului?

2. Tot 3,5 % este redevenţa de la OMV şi cât a reprezentat aceasta în 2016?

Vă doresc, realist, nu văzduhist, tot binele.