Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Acordul european Green Deal are şanse mari să fie readaptat actualului context internaţional"

La fel ca şi PNRR, şi în privinţa Acordului european Green Deal, care are în centrul său strategia Uniunii Europene "From farm to fork", de la "Fermă şi până la furculiţă", se conturează, pe zi ce trece, noi auspicii privind adaptarea acestor politici la actualele condiţii provocate de conflictul armat dintre Rusia şi Ucraina.

Întotdeauna, comunitatea statelor membre ale UE a dovedit flexibilitate decizională, dacă a fost vorba despre parcursul, evoluţia şi interesele Uniunii. Tocmai de aceea este dificil de anulat o astfel de perspectivă şi în ceea ce priveşte relaxarea, cel puţin pe moment, a unor prevederi cuprinse în Green Deal sau prelungirea unor etape de tranziţie către agricultura ecologică şi, concomitent, la fel de productivă decât cea clasică sau, în termeni şi mai ambiţioşi, aşa cum poate fi descris sumar acest proiect, cu producţii record.

Pe lângă aceste aprecieri uşor predictibile, atât ministrul PSD al agriculturii, Adrian-Ionuţ Chesnoiu, precum şi europarlamentarul PSD, Carmen Avram, au iniţiat demersuri în vederea obţinerii acordului Comisiei Europene privind problema punctuală a exploatării întregii suprafeţe destinate culturilor din ţara noastră. Este necesar ca România să utilizeze integral suprafaţa sa agricolă, mai ales în actualul context de crize profunde, suprapuse. Accentuez că nu este vital doar pentru statul român acest fapt, ci pentru întreaga Europă.

Prin cultivarea fiecărui metru de teren agricol al ţărilor UE, se diminuează din efectele produse în lanţ de război şi resimţite mai mult sau mai puţin de fiecare stat membru. Deşi producem mult mai multe cereale decât consumăm, iar în anii cu recolte bogate, chiar şi de câte două ori cantitatea de care aveam nevoie pe piaţa internă, restul luând drumul exportului, România nu-şi poate permite să renunţe să mai cultive 4% din suprafaţa sa agricolă, iar aceasta pentru că mai multă producţie înseamnă mai multă mâncare şi preţuri mai mici, atât intern, cât şi extern, pe bursele unde se stabilesc preţurile.

Prin urmare, prevederile strategiei Uniunii Europene "From farm to fork", pentru trecerea la o agricultură ecologică, trebuie reevaluate.

PSD îl susţine deplin pe ministrul român al agriculturii, în demersul său de a obţine acordul Comisiei Europene, necesar exploatării complete a terenurilor.

Pe lângă acest argument esenţial care influenţează radical preţurile tuturor produselor alimentare, vă invit să faceţi singuri un calcul simplu care vă va convinge de necesitatea acestui demers al ministrului PSD al agriculturii, dar şi al colegei noastre din Parlamentul European, Carmen Avram.

Aşadar, pentru România, care deţine 9,4 milioane de hectare de teren arabil, 4% din suprafaţa agricolă înseamnă indisponibilizarea a aproximativ 376.000 de hectare.

Este la fel de adevărat că, încă dinainte de declanşarea războiului de la graniţa noastră din Est, statele membre trebuia să facă tot posibilul să producă recolte cât mai ecologice pentru însănătoşirea întregului mediu înconjurător. Şi mai crescută este acum nevoia de un aer, sol şi apă cât mai curate, având în vedere cumulul de substanţe toxice de toate tipurile, eliberate în atmosferă de către armele folosite în acest război, intrat deja în mult prea multe prelungiri la fel de absurde ca şi startul invaziei ruse.

Tocmai din aceste raţionamente, PSD susţine în continuare Acordul Ecologic European, subliniind, totodată, că ţara noastră, posesoarea unui sol atât de fertil, nu îşi poate permite să nu lucreze o suprafaţă atât de mare de teren.

Uniunea Europeană s-a angajat să atingă neutralitatea climatică până în 2050, îndeplinindu-şi angajamentele asumate în cadrul Acordului internaţional de la Paris. Numai că realizarea acestui obiectiv necesită o transformare a societăţii şi a economiei Europei, care va trebui să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor, echitabilă şi echilibrată din punct de vedere social în noua perspectivă configurată de război şi care va fi una de durată.

Aşadar, alt context, alte exigenţe au apărut, brusc, şi nu mai corespund, din nefericire, planului iniţial, proiectat pentru un climat european paşnic, cu relaţiile comerciale obişnuite. Şi mai concret, tranziţia către neutralitatea climatică nu va mai genera atât de facil oportunităţi importante pentru creşterea economică, pentru noi modele de afaceri şi noi pieţe, pentru crearea de noi locuri de muncă şi pentru dezvoltarea tehnologică.

Altfel spus, vom avea nevoie să pregătim încă de pe acum răspunsuri pentru dificultăţile viitoare şi fără precedent în istoria Uniunii Europene, astfel încât toţi cetăţenii comunitari să fie la adăpost de orice potenţiale neajunsuri care ar putea degenera în crize temporare, mai mici sau mai mari, pe anumite segmente de produse.