Parliamentary debates

Doamna Camelia Khraibani:

"Oraşul Motru - speranţa oamenilor fără speranţă!"

Oraşul Motru reprezintă oaza de speranţă a citadinilor şi a comunelor ce gravitează în jurul acestuia, zonă formată din satele înşirate de-a lungul râului cu acelaşi nume şi al afluenţilor săi, precum şi de-a lungul drumului care duce peste dealuri de la Severin la Târgul Jiului.

Originea cuvântului Motru, după opinia academicianului şi istoricului Dinu C. Giurescu, este geto-dacică, Mutru sau Mutria, însemnând apă limpede, curată.

În jurul oraşului Motru sunt identificate o serie de alte arii rurale cu risc ridicat de sărăcie şi nivel scăzut al dezvoltării comunitare, cum ar fi, zona de graniţă dintre Gorj şi Mehedinţi, ariile polarizate de oraşele Baia de Aramă şi Strehaia. Ariile rurale ce gravitează în jurul acestor oraşe sunt în mare măsură dependente de serviciile de alimentaţie şi serviciile sanitare ale oraşului Motru.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 193 din 1999, zona minieră Motru-Rovinari, judeţul Gorj, cu localităţile Motru, Cătunele, Glogova, Samarineşti, Mătăsari, Drăgoteşti, Câlnic, Fărcăşeşti, Urdari, Negomir, Plopşoru, Bâlteni şi Rovinari, ca unităţi administrativ-teritoriale în suprafaţă de 68.882 ha, a fost declarată zonă defavorizată.

Din punct de vedere al nivelului general de dezvoltare, oraşul Motru, ca de altfel întregul judeţ Gorj, se află într-o poziţie mai puţin favorabilă, deoarece regiunea din care face parte este caracterizată de un nivel de dezvoltare redus, cu o serie de arii rurale cu risc ridicat de sărăcie şi nivel scăzut al dezvoltării comunitare.

Închiderea minelor are repercusiuni majore asupra comunităţilor rurale din zonă, fiind un furnizor important de venituri şi servicii sociale pentru comunitatea locală. Majoritatea localităţilor din sud-vestul Olteniei depindeau, la data încetării activităţii miniere, în proporţie mai mare de 50% de veniturile asigurate din activitatea minieră derulată pe aria geografică a acestora.

În acelaşi timp, închiderea minelor reprezintă un risc major din punctul de vedere al managementului şomajului, al populaţiei rămase fără locuri de muncă, concomitent cu furnizarea constantă a unor servicii, cum sunt energia electrică, apa curentă sau asigurarea serviciilor de sănătate atât de necesare unei populaţii sărăcite, îmbătrânite, care trăieşte în condiţii inadecvate, cu venituri minime sau chiar fără venituri, persoane care nu-şi permit un coş minim de consum. Riscul de sărăcie persistă în această zonă, reprezentând o dificultate de ordin social, atât pentru mineri şi familiile lor, cât şi pentru comunitate; minerii disponibilizaţi reuşind cu greu să-şi găsească un loc de muncă.

Guvernul, prin autorităţile publice locale, trebuie să asigure sprijin pentru comunităţile miniere şi pentru revitalizarea socio-economică, să acorde o atenţie deosebită consolidării capacităţii locale de îmbunătăţire a infrastructurii şi serviciilor locale, a valorificării oportunităţilor privind ocuparea forţei de muncă la nivel local pentru foştii mineri.

De asemenea, autorităţile publice locale, trebuie să se implice în elaborarea unor programe şi proiecte privind diminuarea dezechilibrelor economice şi sociale din această zonă, să prevină producerea de noi dezechilibre, prin sprijinirea persoanelor aflate în prag de excluziune socială, a tinerilor, prin crearea de locuri de muncă, acordarea de fonduri nerambursabile pentru întreprinzătorii din această zonă defavorizată.

Acordarea, cu prioritate, din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziţia Guvernului, îmbunătăţirea modului de folosire şi de acces la resursele primare, pământ, apă şi energie din această zonă defavorizată; scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiilor; restituirea taxelor vamale pentru materiile prime, piesele de schimb şi/sau componentele importate, necesare pentru realizarea producţiei proprii în zonă - reprezintă o parte din măsurile care ar trebui să devină prioritare.

Conform prognozelor INS din ultimii ani în judeţul Gorj, distribuţia pe medii a populaţiei totale a pus în evidenţă preponderenţa populaţiei rurale (57%), faţă de populaţia din mediul urban(43%). Populaţia, din această zonă, destul de săracă, cu mulţi şomeri şi persoane vârstnice, îşi împarte îndeletnicirile între creşterea animalelor şi o agricultură insuficientă.

De aceea, se impune, ca în această zonă defavorizată, asistenţa medicală urgentă prespitalicească, în policlinici, la medicul de familie, asistenţa medicală primară şi servicii medicale spitaliceşti, să fie acordate, inclusiv celor ce nu au statut de persoană asigurată, în volumul stabilit de Programul sistemului public de sănătate românesc, inclusiv prescrierea medicamentelor compensate în volumul stabilit de actele normative în vigoare, fără a fi condiţionată plata pentru prestarea acestor servicii.

Furnizarea de servicii medicale spitaliceşti se acordă în baza contractelor încheiate de spitale cu casele de asigurări de sănătate, având în vedere indicatori specifici spitalelor calitativi şi cantitativi, în funcţie de care se stabileşte capacitatea maximă de funcţionare, precum:

• număr de personal medical de specialitate existent conform structurii spitalelor, având în vedere şi numărul de posturi aprobate, potrivit legii;
• număr de paturi stabilit potrivit structurii organizatorice a spitalelor aprobată sau avizată, după caz, de Ministerul Sănătăţii, în condiţiile legii;
• indicele mediu de utilizare a paturilor la nivel naţional şi în conformitate cu planul de paturi aprobat la nivel judeţean stabilit prin ordin al ministrului sănătăţii; indicele mediu de utilizare a paturilor la nivel naţional luat în calcul la stabilirea capacităţii maxime a spitalelor etc.

În municipiul Motru funcţionează un spital municipal care deserveşte o populaţie de peste 30.000 de locuitori. Problema prioritară reprezentând-o mărirea capacităţii de spitalizare, care este mult sub numărul cererii şi suplimentarea numărului de cadre medicale.

Îmbunătăţirea accesului tuturor categoriilor de populaţie la servicii de bază de calitate reprezintă o premisă a dezvoltării şi o condiţie esenţială în promovarea şi atingerea coeziunii economice şi sociale la toate nivelurile, inclusiv la nivel teritorial.

Ca încheiere să nu uităm că "prima bogăţie a unui popor este sănătatea acestuia".