Parliamentary debates

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Declaraţie privind modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Aşa după cum cunoaşteţi, Camera Deputaţilor a adoptat o serie de amendamente pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. De la început trebuie spus că respectivul act normativ are menirea consolidării cadrului legal şi întărirea capacităţii de control privind integritatea fondului forestier naţional. În mod rău intenţionat, sensul actului normativ a fost denaturat, fără să se cunoască realitatea din teren.

S-a spus că amendamentele adoptate ar favoriza tăierile ilegale de lemne, că transportatorii scapă cu amenzi mai mici, că parlamentarii ar fi favorizat hoţii etc. Nimic mai fals!

În primul rând, a fost nevoie de o modificare a legii, deoarece populaţia s-a confruntat cu o adevărată criză a lemnului de foc. În Argeş, de exemplu, doar în municipiul Piteşti şi în câteva locuinţe din localităţile limitrofe este sistem centralizat de termoficare. În rest, oamenii au la dispoziţie fie centrale de apartament - la oraş, fie alimentarea cu energie electrică, scumpă, fie, mai ales la ţară, sobe pe lemne. Or, vechea lege împiedica tocmai accesul oamenilor la lemn de foc la preţuri accesibile şi în acelaşi timp procurat în mod legal. Vechile acte normative încălcau prevederile Codului silvic, care arată că lemnul trebuie să ajungă în mod prioritar la populaţie, pentru împlinirea nevoilor de bază, încălzit/gătit. În condiţiile împiedicării accesului la lemn ieftin de foc, consecinţele au fost stimularea tăierilor ilegale şi alterarea managementului durabil.

Conform fostei legi, din pădurile statului, marea majoritate a masei lemnoase destinate anual recoltării se impunea a fi valorificată pe picior şi doar către operatori economici atestaţi, al căror obiectiv legitim este realizarea de profit. Apărea astfel o situaţie de exclusivitate care era fructificată de agenţii economici, având în vedere propriile obligaţii contractuale, inclusiv opţiunea valorificării ca biomasă pentru export. Tot acest lanţ de aprovizionare extins ducea la un cost mult mai mare al lemnului pentru consumatorul final. Iată unul dintre motivele modificărilor legislative adoptate de Parlament, şi poate cel mai important.

De asemenea, s-a eliminat, prin actul normativ adoptat, posibilitatea unor abuzuri din partea autorităţilor. Ordonanţa nr. 51 ducea la o situaţie hilară: erau sancţionaţi mai mult lucrătorii silvici decât infractorii, din cauza unor prevederi care lăsau loc la interpretări.

Pe de altă parte, presiunile unor ONG-uri din ultima perioadă arată clar că sunt interese pentru scăderea preţului pădurii, şi nu a masei lemnoase, iar pe de altă parte se doreşte înfiinţarea unor parcuri naţionale administrate de aceste ONG-uri patronate din străinătate.

Un exemplu elocvent este cel la intenţiei de înfiinţare a Parcului Naţional Făgăraş. O astfel de decizie ar avea efecte catastrofale pentru judeţul Argeş şi nu numai. Parcul Naţional Munţii Făgăraş, propus a se realiza în centrul ţării, pe o suprafaţă aproximativă de 200.000 de ha, reprezentând 0,84% din România, cu un deosebit potenţial economic, social şi cultural este istoric al românilor şi nu trebuie înstrăinat şi pus la cheremul organizaţiilor internaţionale. Dacă s-ar înfiinţa un parc naţional, atunci vor fi create bariere de intrare cu plată, nu vom mai avea voie să recoltăm fructe din pădure, ciuperci, etc., va fi eliminată transhumanţa oilor la munte şi, mai important, investiţiile pentru dezvoltare turistică ar fi excluse.

Aşadar, sunt multe lucruri care nu s-au spus sau care au fost trecute cu vederea când s-a lansat tirada de critici la adresa parlamentarilor care ar dori ca pădurile să fie defrişate fără milă. Or, din contră, obiectivul nostru este tocmai acela de a proteja unul dintre cele mai de preţ daruri cu care am fost înzestraţi, aurul verde numit pădure.