Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

"Înzestrarea armatei şi aportul individual la nonrăzboi". Declaraţia politică se referă la contextul riscurilor şi al ameninţărilor cu care România se confruntă, inclusiv din perspectiva războiului informaţional.

Ca membru al Partidului Social Democrat şi, respectiv, al Comisiei pentru apărare, ordine publica şi siguranţă naţională, particip activ la demersul susţinut în privinţa înzestrării armatei române, astfel încât aceasta să poată opera în condiţii de compatibilitate cu standardele NATO, aşa cum ne-am angajat. S-au făcut eforturi substanţiale pentru alocarea unei sume egale cu 2% din PIB pentru armată, iar acest lucru nu s-a mai întâmplat în România din anul 2004. Se fac în continuare eforturi substanţiale, inclusiv în ceea ce priveşte ritmul şi accelerarea elaborării documentelor oficiale, în baza cărora să se finalizeze, până la sfârşitul acestui an, măcar unul dintre contractele pentru care s-au aprobat memorandumuri şi protocoale, în cadrul Comisiei de Apărare a Camerei Deputaţilor.

Separat de acest lucru, deşi doctrina nu a fost elaborată nici la nivelul statelor mai avansate în tehnici de apărare, a apărut un nou tip de confruntare - războiul informaţional. Ne găsim pe un nou teritoriu de luptă. Canalele media, fie acestea tradiţionale, televiziune, radio sau presa tipărită, publicaţiile online şi platformele sociale alcătuiesc un spaţiu vast şi eterogen, în cadrul căruia arma cu care se poartă luptele este "informaţia". De aceea, se numeşte război informaţional, deşi, cum spuneam, sintagma nu are o definiţie unanim acceptată sau o traducere care să cuprindă toate formele de manifestare ale acestui tip de confruntare. Antrenaţi să se apere sau nu, pricepuţi să se lupte sau nu, cetăţenii sunt parte a acestei confruntări. Nu numai instituţiile publice, nu doar ONG-urile sau societăţile comerciale, ci şi cetăţenii pot fi socotiţi victime ale unui astfel de război.

Dezbaterile în jurul acestui subiect includ mai multe noţiuni care îşi suprapun înţelesurile. Fie că vorbim despre "fake news" sau dezinformare, fie că ne referim la epoca "post-adevăr" sau la abordările de tip "adevăr-alternativ", înţelegem cu toţii că ne-am depărtat impardonabil de timpul în care realitatea era alcătuită din fapte, iar percepţiile se puteau construi doar în jurul realităţii.

Armata română, dacă e bine antrenată şi bine echipată, ne poate apăra, alături de partenerii strategici, în toate formele clasice de război. Este responsabilitatea noastră să poată şi trebuie să acţionăm responsabil. Nu avem însă nici exerciţiu, nici ştiinţa şi nici uneltele care să ne ajute în confruntarea cu ştiri false, cu manipularea abilă, cu dezinformarea maliţioasă sau cu discursul urii. Toate acestea sunt forme sofisticate de a altera realitatea, percepţiile bazate pe fapte şi, nu în cele din urmă, de a altera conştiinţa şi discernământul oamenilor. Toate acestea constituie arme rafinate din arsenalul unor războinici, care ne pot ucide idealurile şi valorile pentru care am luptat în ultimele decenii. Toate acestea alcătuiesc zilnic un zgomot asurzitor de cuvinte-obuz, care şuieră bine ghidate, şi întreţin în fiecare dintre noi starea alertă de participant la un război cu mize profunde şi ţinte mişcătoare.

Nu doar România se confruntă cu astfel de manifestări agresive şi nu s-a descoperit încă un antidot eficient pentru ele, dar avem şi noi obligaţia, mai ales noi, ca supremă instituţie a democraţiei, să ne aplecăm atenţia asupra acestor riscuri şi ameninţări, avem obligaţia să semnalăm şi să dezbatem această perspectivă. Voi propune colegilor mei, în cadrul Comisiei pentru apărare, să aprofundăm acest subiect şi eventual să conturăm o iniţiativă legislativă, astfel încât România să îşi consolideze instituţii, strategii şi instrumente capabile să gestioneze astfel de fenomene.

Până atunci, consider că este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să conştientizăm că atât noi, cât şi cetăţenii pe care îi reprezentăm suntem parte a unor confruntări care pot avea efecte negative incalculabile, pe termen lung.

Statele mai avansate socotesc deja că informaţiile de orice fel, mai ales cele lipsite de adevăr sau trunchiate, sunt astăzi transformate în arme, că o astfel de cursă a înarmării are ritm de propagare mult mai accelerat şi provoacă pagube mult mai însemnate, atât la nivelul statului, cat şi la nivelul fiecărui cetăţean sau actor social.